Dorina PADURARU : Cuvintele Tale

Cuvintele tale
strigând de durere la
ghimpele ce-mi roade în carne.
Ce putred mi-e trupul pe oase!
Gândul mă agaţă de Cer,
De mii de ani tot cad, cad şi disper.
Fâlfâit de aripă a clipei
când munţii se sărută pe creste.
Eternitatea se cuibăreşte în mine…
Doamne, ce mare eşti!
Cum puteai sta ghemuit,
ascuns în inima mea, aşteptând, răbdând,
să cresc cu fiecare spin?…
Pe fiecare urmă de bici
Ai pus un milimetru de rai!
Ai stins orice suspin
cu un zâmbet eteric de floare…
Ce minunată grădină!
Nu pot să mă satur de
mierea cuvintelor Tale.
Cu cât e mai amar amarul,
mă îmbată ferice nectarul!