Dorina PADURARU : Craciunul unui suflet trist

Te chem Iisus la masa mea
Cu feluritele bucate –
Cârnaţi şi tobă şi salate,
Gustări şi cozonaci şi câte toate!

Cu vinuri delicate şi cărnuri de vânat
Te-mbiu. E seara Ta cea minunată!
Pruncii tremurând la uşă cată
Pe moş din sac pistoalele să scoată.

E plină seara de strigăt de colinzi
Cu bucurii din ieslea fermecată.
Cu mii de beculeţe presărată,
Cu … cioburi! Din Minunea disecată!…

Te-aştept Iisuse să Te naşti din nou,
În casa mea cea nouă şi bogată;
Cu termopan, oglinzi şi marmură pavată,
Fără microbi, de paie curăţată.

E peste tot curat, strălucitor…
Sunt cam nervos că n-ai venit!
Nu mai am timp, sunt obosit
Şi poate… ceasul mi-a sosit!?

Poate-aşteptai ceva?
Vreo rugăciune … vreun colind?
Vreo lacrimă, fără să mint?
Căldura-n inimă să-ţi simt?

N-am timp de predici, de poveşti…
Pot să mănânc, să beau fără de Tine.
Vreau să trăiesc murind de bine!
O viaţă am? Ce vrei cu mine?