Dorin ENE : Şoapte de Taină

Era o noapte tainică divină,
Cu stele de argint pe cer
Iar luna-ncetişor suia poteca de lumină,
Pe bolta-nvăluită în raze de mister.

În şoapte ce aduc a dulce glăsuire,
Se-aude o chemare de taină în pridvor
E noapte. Cine-I călătorul de vrea găzduire,
Când lumea-i cufundată în somn nepăsător!

Sunt Eu, răspunse un glas lin,
Ce-aştept cu dragoste de-atâta vreme,
Ca să-mi deschizi şi să-ţi alin
Un dor aprins ce-n taină să mă cheme.

Doamne, treci al casei mele prag!
Tu, Cel ce eşti Iubire şi Lumină,
De-atâţia ani, eu Te-am lăsat pribeag,
Căci n-am ştiut să cer ca pacea Ta să vină.

Se umple de mireasma Duhului cel Sfânt,
Când sufletul primeşte Cuvântul iubitor,
Prin Taina din potir cu Pâinea ce s-a frânt,
Şi Sângele cu viaţă din Trup Mântuitor.