Dorin ENE : Din lacrimă de înger

La-nceput a fost Cuvântul,
Care totul a zidit
Cerul şi întreg pământul
Ce prin taină s-au ivit.
Din cerul plin de îngeraşi
Meniţi ca slavă să ridice
Duios atunci un drăgălaş
Cu vorbă dulce începu a zice:
“Părinte sfânt din-naltul cer
Cu dragoste eu vin la Tine
Cu voia Ta aş vrea să cer
Pe cineva să stea cu mine!”
Atunci Părintele Ceresc
Îl mângâie pe aripioare
Cu glasul Său cel Părintesc
Îi spune dacă vrea el oare,
Să aibă soarele şi luna,
Mii de stele în şirag
Dăruite totdeauna
Îngeraşului cel drag.
Ca răspuns printre suspine
Zise-n şoaptă al său glas,
Ele sunt mari pentru mine
Aş fi vrut ceva gingaş.
Şi din ochi ca o făclie,
Bob de lacrimă fierbinte
Ce obrazul îi mângâie
Coborând pe raze sfinte.
Spre pământ din-naltul cer
Taină mare să devină
Căci din lacrima de înger
Ca fărâma de lumină.
Răsări aşa deodată,
Ca o floare într-un pom
Fiinţă gingaşă se-arată
Ce avea să fie OM.
Aşa-i născut un copilaş.
Din bobul de mărgărit
Ce-a curs din ochi de îngeraş
Şi dat părinţilor în dar.
Iar îngeraşul să-l vegheze,
Să fie bun şi-ascultător
Şi sufletul să-i lumineze
Prin Duhul Sfânt cel iubitor.
Pe îngerul cel păzitor
În ruga ta să-l chemi mereu
Şi-ncepi în glasul rugător
Cu Înger, îngeraşul meu.