Luca Ionel BRANISLAV: Cu glasul meu, Preasfanta

Cu glasul meu, Preasfântă, spre Tine am strigat,
Cu bunătatea Ta, Stăpână, Tu m-ai mângâiat;
M-ai scos din deznădejde şi din necazul meu,
Cu puterea Harului Preasfânt Fiului Tău.

Şi duhul mi l-ai înviat cu nădejdea Ta divină,
M-ai hrănit în dorul sfânt, învăluindu-mă-n lumină;
Cu privirea Ta duioasă de porumbiţă cerească
Şi vocea Ta prealină, dulce şi dumnezeiască,

Ai făcut să cânte toate cele din lăuntrul meu,
Să ridic mâinile amândouă spre slava lui Dumnezeu.
De acolo, de sus din rai şi din pragul porţii,
M-ai scos de la vrăjmaşi şi din ghearele morţii,

M-ai izbvit de cel viclean cu inimă de mamă,
M-ai ascuns şi m-ai hrănit cu dumnezeiască mană.
Te slăvesc acum pe Tine, Ocean de milostivire,
Şi Te rog nu mă scăpa nicicând de sub a Ta privire.