Cornelia BERENDE : Un dar sarac

Suntem în noaptea viselor de neuitat…
Când ninge cu amintiri şi vise pentru viitor,
Când Domnul CeL ce ne-a creat,
Se face prunc, ca să devină Răscumpărător!

Umil, se naşte, nu în palate,
Căldură n-are cine-i face,
Şi-n patul Lui, nu sunt mătăsuri…
De sus îi cântă Îngeraşii.

Să-i dăruim, al nostru suflet
Primindu-l să se nască-n el
Gătindu-i pături de mătase…
Gânduri curate pentru El.

Cu magii, să-i ducem daruri
La picioruşe, să i le aşezăm,
Şi El să Binecuvinteze,
Săracul dar, ce îl avem!

Aur, să fie smerenia
Şi căinţa de păcate;
Smirna, duhul umilinţei,
Duhul inimii curate!

Şi tămâia rugăciunii
Să i-o dăruim curat,
Să se nască şi în suflet,
Pruncul sfânt de împărat!