Carmen: Sufletul

Dumnezeu când a făcut
Universul, la început,
Totul a încununat
Cu făptura iubitoare,
După a Lui asemănare:

În mâini ţărână a luat,
Duh de viaţă i-a suflat;
Pe om atunci a creat,
Dupa chipul Său cel sfânt
Să trăiască pe pământ.

Să fie bun, luminat,
Lipsit de rău, de păcat;
L-a făcut nemuritor,
Raiului moştenitor.

Sufletul în om l-a pus
Ca să fie mai presus
De orice făptură care
Lui îi va da ascultare.

Carmen: Cine

Cine poate unui om
Viaţă veşnică să-i dea,
Să-i aduca pacea-n suflet
Şi durerea să o ia?

Cine oare a făcut
Tot ce este minunat,
Cine oare Universul,
Prin cuvânt doar, a creat?

Cine a făcut atâtea
Ce se află-n jurul tău?
Cine altul, decât numai
Înţeleptul Dumnezeu!

Carmen: Grupe de sange

De la trei ani, la grădiniţă
am cunoscut multe grupe de copii:
grupa mică, grupa mare şi
grupe mijlocii.

Când am ajuns la şcoală
am cunoscut grupe de sânge.
Fiecare om cu grupa proprie,
care se poate potrivi sau nu cu alta.

Cu timpul am aflat
că prin transfuzie se pot salva vieţi.
Cine este sănătos poate deveni
donator de sânge pentru cele patru  grupe.

Sângele donat se regenerează;
Nu-ţi dai seama de valoarea transfuziei
decât dacă ai nevoie de ea
şi te salvează.

Gândul bun poate să vină pe neaşteptate,
Neimpus, printr-un gând de la Dumnezeu-
Dă-le Doamne gând bun celor care pot
să doneze sânge pentru transfuzie!

Carmen: Doi amici

Doi amici se întâlneau,
Unul altuia-şi vorbeau.
Iată unul ce voia,
Iar al doilea altceva:

“-Vreau să fiu un om bogat
Foarte bine aranjat,
Să fiu de toţi lăudat
Şi mereu apreciat.

Să fiu liber, sănătos,
Tânăr, voios şi frumos,
Să mă pot destul distra
Oricât de mult voi putea.

Mai mult să mă odihnesc,
Să fac numai ce poftesc,
Cât mai bine să trăiesc,
Asta iată îmi doresc!

Dacă şi eu voi muri
Fie cu mine ce-o fi
Loc în groapă s-o găsi
Pământul mă va primi.

Raiul de ce să-l doresc?
Cu ce am mă mulţumesc:
Pe pământ mai bine stau,
Ca să fac şi eu ce vreau.

De altul mie nu-mi pasă
De-are casă, de-are masă,
Dacă este sănătos,
Ori de e bolnăvicios.

Ori de este om lipsit,
Sau de alţii urgisit,
Timp nu am ca să-l ajut,
Timpul meu este prea scurt.”

Astfel primul a vorbit,
Mulţi ca el am întâlnit.

“-Omule, necazul tău,
Este-acuma şi al meu,
Iară fericirea ta,
Este-acuma şi a mea.

Eu vreau să slujesc mereu
Unuia sfânt Dumnezeu,
Care pe noi ne-a creat
Viaţă veşnică a dat.

Pe acesta să-l iubesc,
Voia lui să o-mplinesc
Pe vrăjmaşi uşor să-i iert,
Viaţa eu să mi-o îndrept.

Către Cer când voi pleca,
Lumea eu o voi lăsa;
Sufletul meu vrea să fie
Unde e doar bucurie,

Unde nu este durere
Ci doar bine, mângâiere,
Unde este Împărat
Chiar Hristos adevărat.

Căci fraţi buni noi ne aflăm
Tată sfânt în cer avem,
Care pe toţi ne iubeşte,
Şi ce-i bun ne dăruieşte.”

Carmen: Lupta

Când otrăvite gânduri
În minte ţi se-adună,
Nu le lăsa, ci luptă,
Căci lupta este bună.

Când inima ţi-e plină
De ură şi amar,
Nu te lasa, ci luptă,
Nimic nu e-n zadar.

Când patimi şi ispite
Cumplit te împresoară,
Adu-ţi degrab’ aminte
De-a raiului comoară.

Rodica : Uitare

De Tine Doamne am uitat
În tumultul vieţii-aprinse,
Revino iar în viaţa mea,
Înflăcărează candela mea stinsă.

Nu mă lăsa să pier aşa
Robit de patimile grele,
Ci vino  şi-mi opreşte Tu
Urcuşul meu spre cele rele.

Cândva am fost şi eu curat,
Ca neaua care-acum se pune,
Dar iată rău m-am tot schimbat,
Revino-n viaţa ce-mi apune!

Să fiu pe veci al Tău aş vrea
Cu toţi pe care-i port în gând,
Dar lupta vieţii este grea,
Ajută-mă, îţi cer plângând.

Ioana : A înviat Hristos!

A înviat Hristos !
Atunci, astăzi, mereu,
El e stăpânul vieţii
Şi-al sufletului meu.

Ce mare bucurie
În inimi a pătruns,
Nici un cuvânt să spună
Nu poate deajuns.

Din marea lui iubire
A semenilor săi,
El s-a jertfit pe cruce
Pentru cei buni, sau răi.

Moarte-a primit apoi
Ca orice muritor,
Dar a-nviat fiind
Al vieţii creator.

A biruit tot răul
Prin suferinţa grea,
Chiar moartea nemiloasă,
Căci a-înviat din ea.

Pentru ca tot omul
Ce-n lume va trăi,
Cu El, prin suferinţă,
Să poată birui!