Taci! Ascultă!
E răsuflarea muntelui
Cu miros de răşină,
Vioară de cetini
Pe murmur de stânci.
Ascultă inima muntelui
Zvâcneşte în tine.
Priveşte cum aburi
Îi ies din adâncuri
Şi-n cer se anină.
Priveşte ce piscuri solare
Şi gânduri, şi gânduri…
Prăpăstii adânci…
Omul nu e singur
Tatăl Sfânt îl vede,
Bunătăţi El dăruieşte
Celui care crede.
Cereţi şi vi se va da
Spune Dumnezeu,
Căci tot ce doriţi
Pot să vă dau eu.
Nu vă depărtaţi de mine
Căci eu vă iubesc,
Locaş veşnic fericit
Eu vă pregătesc.
Te-ai dus spre tărâm de fericire
Unde nu este întristare, nici suspin,
Unde este pace şi lumină,
Spre Cerul cel divin.
Dar ne vom întâlni,
Avem nădejde tare,
În viaţa cea eternă
Şi-acolo vom trăi
În iubire şi în armonie,
Pe Dumnezeu îl vom slăvi
Cu multă bucurie
Şi îi vom mulţumi.
Trăiască România!
Trăiască tot ce-i bun!
Trăiască Moş Crăciun!
Să vie-n fiecare an
Cu sacul plin de bunătăţi
Şi la şcolarii mai sărmani
S-aducă hăinuţe şi cărţi.
Iar cei cuminţi şi-ascultători
Şi din părinţi cu stare,
Sunt mulţumiţi cu prăjituri
Şi-o săniuţă de plimbare.
Moş Craciun cu barba albă,
Care baţi iarna la uşi,
Nu-ţi mai cer ca altădată
Jucărele şi păpuşi;
Ci te-aş ruga să-mi faci ca dar
Un caiet şi un abecedar,
Le voi folosi cu drag
Căci acuma sunt şcolar.
Mi-a spus aseară un vecin
Că astăzi vine Moş Crăciun.
Şi eu sunt tare supărat
Că de părinţi n-am ascultat.
Nici temele n-am învăţat
Ce doamna-n clasă mi le-a dat.
Şi ce ruşine o să-mi fie
Când tot copilu-ascultător
Va primi câte-o jucărie,
Iar eu, dojana tuturor.
Veniţi boboci de floare
Sub scutul nostru părintesc,
Luaţi lumină binefăcătoare
Trebuitoare neamului omenesc.
Noi vă iubim, vă îndrumăm
Pe drumul cel mai bun în viaţă,
Veniţi, veniţi că v-aşteptăm
Cu drag, în orice dimineaţă.
Prin voi surâde orizontul
Nădejdei noastre de mai bine
Vino, deci, de ia lumină!
Nu ne ocoli, copile.
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.
Să cad este omenesc,
Să mă scol, dumnezeesc.
Singur de voi merge-n viaţă
Cine-mi va da o povaţă?
Răul pot să schimb în bine,
Dacă, Doamne, eşti cu mine.