Stefan Catalin POPA : Eşti (II)

Eşti gândul meu ascuns din tainele iubirii,
Eşti raza ce-a pătruns până-n adâncul mării,
Eşti visul meu adânc din clipele furtunii,
Eşti amintirea mea când totul dau uitării.

Esti lacrima ce-o port pe-obrazul meu uscat,
Eşti zâmbetul frumos ce chipul mi-a purtat,
Eşti adierea blândă şi sentimentul neuitat,
Eşti ruga mea-nalţată şi dorul meu aflat.

Eşti ziua ce-a venit şi noaptea ce-a trecut,
Eşti valul neoprit ce marea l-a născut,
Eşti universul meu şi tot ce am avut,
Eşti jertfa mea ce niciodată n-a durut.

Eşti rodul meu ales ce porţi mireasmă sfântă,
Eşti diamantul meu ce-mi străluceşti iubită,
Eşti primul fulg de nea când iarna e chemată,
Eşti dansul stelelor ce-mi cântă noaptea-n şoaptă.

Eşti apripile mele ce zbor fără-ncetare,
Eşti luna dintre stele ce mângâi prin tăcere,
Eşti timpul meu oprit, iubirea ce nu moare,
Eşti ceea ce-am dorit şi ceea ce mă are.

Stefan Catalin POPA : Eşti

Eşti soarele din rouă ce buzele îmi răcoreşti,
Eşti crinul frumuseţii în care florile se oglindesc,
Eşti marea cea adâncă ce-n ea comori se adâncesc,
Eşti dimineaţă însorită în care tu îmi străluceşti.

Eşti cerul meu senin şi steagul alb al păcii,
Eşti luna de pe cer ce mă veghezi în noapte,
Eşti cântul păsărilor ce mă trezesc în şoapte,
Eşti liniştea din noapte ce contemplezi iubirii.

Eşti mantia aleasă, pe nori de vânt purtată,
Eşti soarele-n amurg ce roşu plâns se pleacă,
Eşti glasul fericirii ce-aş vrea să nu mai tacă,
Eşti clipa veşniciei, iubirii mele dăruită.

Eşti dor al lacrimilor mele vărsate din iubire,
Eşti taina regăsirii umbrită de speranţă,
Eşti marea împlinire a tot ce este viaţă,
Eşti totul pentru mine şi ţie-ţi sunt iubire.

Ştefan Cătălin POPA: Ajută-mă iubire

Ce plină de dulceaţă este gândirea mea la Tine,
Fiinţa mi se-alină, durerea mi se curmă.
Cântare îngerească nu pot să-nalţ la Tine,
Dar slava din fapta mea aleasă o împlinesc cu teamă.

Ce mare e dorinţa de pacea neînţeleasă,
Uit tot ce-n lume am dorit cu osteneală.
Nu pot nici rugăciune, nici inima răbdare nu revarsă,
Dar salt de bucurie şi-Ţi murmur psalmi de laudă.

O, tânără iubire în inimă bătrână,
Îmi netezi fruntea pe drumul vieţii străbătând.
Să merg pe-aleia-ngustă mi-e greu cântând din strună,
Dar ajutat de tine păşesc nădăjduind.

Ce mic îţi sunt, mai mic decât o firmitură
Şi lacrima mă udă în pocăinţă mută.
S-ajung un sfânt departe de gândul meu şi lauda,
Dar lupta mea s-ajung la Tine nicicum nu e deşartă.

Ajută-mă, Iubire,  să fac străină moartea
Şi chinul tot din lume să fie-o amintire.
Nu pot din mulţumire să-ţi fac o sărbătoare,
Dar pot în veşnicie să port a ta suflare.