Toate poeziile scrise de către Silvia MOIAN :

1 2 3 Pagina urmatoare

Silvia MOIAN : De ce?

De ce când eşti atâta de bogat în daruri,
Tu risipeşti necontenit,
În patimi şi plăceri ce-s [… citeşte restul poeziei]

Silvia MOIAN: Dă-mi mâna

O, cât aş vrea ca să îţi simt prea dulcea ocrotire
Când sufletul mi-e încercat de [… citeşte restul poeziei]

Silvia MOIAN : Sa vina Craciunul!

Să vină Crăciunul cu fiori de taină,
În sufletul copleşit de griji, de nevoi.
S-aducă pacea şi [… citeşte restul poeziei]

Silvia MOIAN : Incep colindele

Încep colindele în suflet să răsune.
E vremea bucuriei când Iisus, cu dulce nume,
Vine pe pământul [… citeşte restul poeziei]

Silvia MOIAN : Mi-e dor de Tine

Mi-e dor de Tine, Doamne.
Şi cât aş vrea să îţi sărut,
A paşilor urme din viaţa [… citeşte restul poeziei]

Silvia MOIAN : Eu cred

Eu cred că Tu eşti Alfa şi Omega,
Eşti început şi eşti sfârşit.
Spre Tine sufletul să [… citeşte restul poeziei]

Silvia MOIAN : Te caut

Te caut tăcut printre stele,
Mă adâncesc în dulcea lor sclipire.
Dar nu acolo eşti o, Doamne
Ci [… citeşte restul poeziei]

Silvia MOIAN : Nu te iubesc

Nu Te iubesc, căci dacă Te-aş iubi,
Ar trebui ca să vorbesc mereu cu Tine.
Simţind adânca [… citeşte restul poeziei]

Silvia MOIAN : Eu stau si bat

Eu stau la uşa ta si bat.
De ce ţii sufletu-ncuiat ?
De ce nu vrei să [… citeşte restul poeziei]

Silvia MOIAN : Priveste-te

Priveşte-te în oglinda sufletului tău,
Acum cât încă mai e vreme.
Când încă poţi, să faci ce [… citeşte restul poeziei]

1 2 3 Pagina urmatoare