Silvia Avram : Cărarea Împărăției

Un suflet mare și puternic
Slujind o viață, neclintit
Stropind cu lacrimi de cucernic
Potirul Mielului jertfit.

În numele Iubirii Sfinte
Statornic doar în crezul său,
Prin țelul sfânt și azi clădește
Cărare către Dumnezeu.

Puțini mai sunt, acum pe lume
Exemple pentru veșnicie
Prin viața lor să ne îndrume
Pe drumul către Împărăție.

În memoria părintelui Arsenie Boca.

Silvia AVRAM : Să zboare ruga

E atât de greu, să ajungi la cer
Să curgă ruga, râuri, râuri
De griji și de deșarte gânduri,
Și-ți cer atâtea Doamne, îți cer.

Mă rog de spor și sănătate,
Mă rog pentru dușmanii mei,
Să scap de ura pentru ei
Și să mă cureți de păcate.

Dar Doamne, sufletul mai cară
Poveri ce trupul nu-nțelege,
Căci trupul nu acceptă lege
Vrea să trăiască nu să moară.

Vrea frumusețe și podoabă
Pământu-i plin de daruri multe,
De care ochiul să se-ncânte
Și-ar vrea pe toate să le aibă.

Să zboare ruga către cer,
Lumina-n suflet să coboare
Iar trupului firavă floare
Să-i spui că este efemer.

Silvia AVRAM : Draga mea

Tu ești un suflet bun și cald, ce are
Tot timpul resurse de iubire și iertare,
Și-aș vrea să-ți amintesc că TU și EU
Suntem zidite de același DUMNEZEU.

Tu știi că dragostea ce cuibărește-n noi,
De fiică, soră, soție sau mamă
E ca un fir, atât de bine și de strîns legat
Că nici un rău, de când e lumea nu l-a destrămat.

Să-ți amintesc că, prin ai tăi copii
Chiar de te stingi prin ei vei dăinui
Știai că viața noastră după moarte
Doar prin iubire merge mai departe.

În numele iubirii ce dă viață
Primește aceste rânduri drept povață,
Să treci prin viață cu iertare și iubire
Și Dumnezeu te va iubi pe tine.

Silvia AVRAM : Dar spre Catedrala Neamului

Tu, neam frumos și aspru încercat
Ce ai un singur Domn, pe Dumnezeu
În timp ce parcă toate s-au schimbat
Tu ai purtat în suflet Crezul tău.

De la cîmpie pînă-n vîrf de munte
Stau mărturie sfîntă peste veacuri,
Prin văi ascunse și prin mîndre sate
Străvechi biserici, vechi cetăți și datini.

Timp, după timp, Cezarului i-ai dat
Dar n-ai uitat nicicînd de crezul tău
Biserici mîndre tu ai ridicat
Ofrande pentru bunul Dumnezeu.

Drept metereze-s turle de biserici
Străjeri sunt sfinții anume zugrăviți,
Și-n fața Crucii ce se-nalță către ceruri
Ne închinăm smeriți dar ocrotiți.

La temelia neamului stă scrisă
Credința noastră către Dumnezeu,
Căci mîntuirea ce ne-a fost promisă
O împărtășim cu toți prin Fiul Său.

Să ne unim în suflet și în gînd
Un dar, din darul nostru Domnului,
E timpul meu și-al tău pe-acest pămînt
Un dar spre Catedrala Neamului.

O Românie dragă, sfântă țară
Tu ești grădina Maicii Domnului,
Înalță ruga ta spre a Sa icoană
O rugă pentru Catedrala Mântuirii neamului.

Silvia AVRAM: Panto Crator

Un chip atât de blând privea spre mine,
Iar eu privindu-l știam că mă iubea
Căci ochii mei îl căutau de parcă
Știau că ochii Lui senini mă urmăreau.

Pe vremea când eram numai de-o șchioapă
Și chipul Tău, chiar dacă zugrăvit,
Mă urmărea de fiecare dată
Și-mi adresa tacit “Bine ai venit!”

Avea o dragoste atâta de deplină
Și toată-nțelepciunea de sub cer,
Simțeam cumva protecția Divină
Doar de-mi purtam privirea către El.

Tânjesc și-acum după acea iubire
Ce numai de la El o pot avea,
Credința și speranța-n fericire
Și teama mea de judecata Sa.

Mă tem că viața mea mă osîndește
Și mă desparte de ceea ce iubesc,
Și-atunci când cad eu știu că mă privește,
Iar sub povara neputinței, mă smeresc.

Dar știu că doar gândindu-mă la Tine
Tu- mi vei trimite grabnic ajutor
Eu mi-aș dori ca să mă judeci cu iubire
Căci Tu ești DREPTUL meu JUDECĂTOR.

Silvia AVRAM: Lunca

Paşi mici păşesc prin iarba înrourată
Lăsînd poteci, poteci prin păpădii,
De peste pod, se vede lunca toată
Şi-apoi pădurea ce te-aşteaptă ca să vii.

Se-aude clopotul şi toaca, printre ramuri
Ecoul se izbeşte de copaci,
Iar plutele foşnesc, când toţi stejarii,
Treziţi din somn, troznesc îmbrăţişaţi.

Ram lângă ram, frunzişul se-mpreună,
Doar trunchiul gros îi ţine separaţi.
Par nişte trupuri ce se ţin de mână,
Prin rădăcină însă toţi sunt fraţi.

Se vede zidul, parcă de cetate
Şi crucea ce se-nalţă către cer;
O bucurie sfântă te cuprinde
Lăsînd în urmă tot ce este efemer.

Pluteşte-n aer parcă veşnicia,
Tot zbuciumul trupesc s-a domolit,
De-ai căutat o cale în astă viaţă
Aici întreaga căutare s-a sfîrşit.

Un Sfânt Locaş, în care omul şi natura
Slujeşte fiecare în felul său,
Trecutau sutele de ani, de când în LUNCĂ
Se-nalţă rugăciuni spre Dumnezeu.

Poezie dedicată Mânăstirii Sfântul Nicolae Grădiştea ILFOV şi tuturor slujitorilor acelui loc,
Cu multă dragoste.

Silvia AVRAM : Lumina lumii

Ard candeli de lumină în fiecare casă
Şi-n suflete-i aprinsă Lumina Ta Cerească.
Pe-ntreg pămîntul, iarăşi, Lumina e solie,
Tot omul simte-n suflet o Sfântă bucurie.

Apostolii Tăi, Doamne, veghează printre noi,
Mesajul lor ne spune: LUMINA E ÎN VOI !
Primiţi cu bucurie Lumina din Lumină,
Iar viaţa să vă fie curată şi senină.

De veţi păstra credinţa şi dragostea în voi,
La marea Înviere vom învia şi noi!
Lumina Învierii speranţa ne-a redat
Mesajul bucuriei HRISTOS A ÎNVIAT!

Silvia AVRAM : Făptura slabă

Zidit-a Domnul, din coasta primului zidit
Un chip gingaș, o altă viață, dar mai ușor de biruit.
Ea este mama întregului neam omenesc,
La sînul ei, bărbați puternici, gînguresc și cresc.

Prin ea păcatul și ispita a încolțit,
Dar tot prin ea, speranța și iubirea ne-a umbrit.
Făptură slabă, o Evă dragă,
O, Sarră stearpă, bătrînă mamă,

Din sînul tău, o Sfîntă Ană,
Din sînul vostru, o Fecioară.
Iar prin Fecioară, Dumnezeu
Ni l-a trimis pe Fiul Său.

În fața Tronului Tău, Doamne,
Toate făpturile sunt slabe,
În casa Ta,Tu îi inviți
Pe toți cei slabi și asupriți.

Noi toți suntem zidirea Ta,
Noi toți purtăm povara grea.
Tu, tuturor ne-ai arătat
Prin tot exemplul ce ne-ai dat,

Dintr-o femeie păcătoasă,
Să faci din ea o virtuoasă.
Iertarea Ta, iubirea Ta
A mîntuit-o și pe ea.

Iar șarpelui celui cumplit,
Fecioara capul i-a zdrobit.
Scăpînd tot neamul omenesc
De sub păcatul strămoșesc.

POEZIE dedicată tuturor Evelor pentru ziua de 8 Martie.

Silvia AVRAM : Oaia cea pierdută

Am rătăcit atâţia ani
Purtând un dor cu mine,
Dar drumul meu avea cărări
Ce mă-ndrumau spre Tine.

A fost un drum mai încercat
Sau poate o ispitire,
Dar toate cele ce mi-ai dat
Sunt parcă răsplătire.

Chiar rătăcind, tot Te-am păstrat
Ca veşnică comoară,
Sufletul meu Ţi-am dăruit
Din trupul de fecioară.

Făptura noastră cea de lut
Zidită chiar de Tine,
S-a tot schimbat de la început
Mărşăluind prin lume.

Acum păşeşte mai domol
Căci nu mai e sprinţară,
Iar trupul acesta muritor
Se-apleacă sub povară.

Căci nu mai este aşa plăcut
Şi vrednic la vedere,
Prin câte patimi a trecut,
Păcate şi durere.

De cîte ori a însetat
De dorul Tău, de Tine
Cu sufletul învârtoşat
De marea ispitire.

Tu însă n-ai vrut să mă pierzi,
Căci paşii mei prin viaţă,
Şi din păcate sau căderi
Au luat câte-o povaţă.

Am învăţat să mă smeresc
Prin propria greşeală,
Gustînd puţin, câte puţin
Din fierea cea amară.

De-aceea parcă dorul meu
Îmi pare atât de dulce,
Iar drumul meu împins de el
Spre Tine mă va duce.

Te voi găsi Păstorul meu,
Iar turma Ta cerească
Mă va primi, de rânduieşti
Doar Tu, să mă primească.

Primeşte, Doamne, oaia Ta
Pierdută dar găsită,
Te îngrijeşte Tu de ea
Și vezi de e rănită.

Silvia AVRAM : Steaua rasaritului

Din miliardele de stele
Ce-au strălucit pe cer cândva,
O stea de mare bucurie
Spre răsărit se arăta.

Era,o stea, de mare taină
Ce i-a pornit pe magi la drum,
Iar strălucirea ei cerească
Mai dăinuiește și acum.

Se împlinise profeția
Ce dinainte s-a vestit,
Fecioara naște pe Mesia
Și iată timpul a sosit.

Prilej de mare bucurie
Pentru tot neamul omenesc,
Căci Pruncul care se năștea
Era un prunc de rang ceresc.

Printr-o Fecioara Preacurată
Ni l-a trimis pe Fiul Său
Prin ce dovada de iubire
Ne cercetează Dumnezeu.

Hai să-l primim cu bucurie
Pe cel ce lumea a zidit
Si-n ieslea sufletelor noastre
Pe cel ce e nemarginit.

Amin.