Samoilă REDNIC: Arsenie – Părinte

Arsenie – Părinte,
Precum tu pe pământ
Ai dus o viață sfântă,
Ești pentru noi un Sfânt.

În jurul tău Părinte
Lumea ai adunat,
Iar prin Duhul Sfânt
Pe toți ne-ai luminat.

Primește-ne Părinte
La sânul iubitor,
Păcatele să ajungă
În apa mărilor.

Iubeşte-ne Părinte
Și noi să te iubim,
Astfel Legea Sfântă
Cu toții să o împlinim.

Arsenie-Părinte
Te roagă pentru noi,
Fii tu păstorul nostru
Iar noi doar blânde oi,

Arată-ne tu calea
Cea bună de urmat,
Că tu ne ești părinte
Și frate adevărat.

Preabunule Părinte
Nu ne lăsa pieirii
Că faptele nu ajung
Pe calea mântuirii.

Salvează-ne Părinte
Din lațul cel vrăjmaș
Pe cei ce te cunoaştem
De aici din Făgăraș.

La tine ne e nădejdea
Tu ne ești salvator
Suntem în clipe grele
Noi, un întreg popor.

De unde ești acuma
Mai mult poţi să ne ajuţi
Pe calea mântuirii
Vrăjmașii să-i înfrunți!

Carmen: Parintelui Arsenie Boca

Te-ai dus spre tărâm de fericire
Unde nu este întristare, nici suspin,
Unde este pace şi lumină,
Spre Cerul cel divin.

Dar ne vom întâlni,
Avem nădejde tare,
În viaţa cea eternă
Şi-acolo vom trăi

În iubire şi în armonie,
Pe Dumnezeu îl vom slăvi
Cu multă bucurie
Şi îi vom mulţumi.

Carmen: Un sfant printre oameni

Mulţi sfinţi la Domnul au plecat
Şi pentru noi se roagă neîncetat.
Trupurile lor în biserici sunt cinstite;

Altele aşteaptă răbdătoare şi smerite
Printre ale semenilor lor morminte.
Dar Dumnezeu nu le va lăsa,
Ci-n slavă veşnică le va ridica.

Căci lui Hristos ei au slujit,
Viaţa toată şi-au jertfit
Pentru adevăr şi bine,
Pentru pace şi iubire.

Alinare au adus,
Ajutor şi mângâiere
Pentru cei cu grea durere.

Chiar şi pentru-aceea care
Vieţii lor nu dau crezare,
Ei la Domnul mijlocesc
Pentru milă şi iertare,
Pentru binecuvântare.

Versuri scrise în cinstea
Sfântului Părinte Ilie Lăcătuşu

Carmen : Avem sfinti

Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Apostolii

Doamne, cei care Te-au însoţit
Şi-au fost mereu cu Tine,
Tot timpul o să-i prăznuim,
C-au fost curaţi în bine.

Doamne, cei care Te-au urmat
Cu crez şi-nvăţătură,
În lume au propovăduit
Credinţă şi cultură.

Pe fiecare-i prăznuim
În câte-o zi din lună,
Şi tot mereu îi preaslăvim
Cu câte o cunună.

Cristina ONOIU: Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena

Sfântă Elena, Împărăteasă,
Tu eşti floare preaaleasă,
La Hristos şi Sfânta Fecioară
A noastră  mijlocitoare.

Sfântă Elena, povăţuitoare,
Tu eşti maicilor apărătoare,
Celor ce poartă al tău nume,
Îi ajuţi în fapte bune.

Tu, împărăteasă, te-ai învrednicit
Cu Împărăteasa Cerului a locui.
Acum  în Rai te veseleşti
Cu Maica lumii cereşti.

Ai fost trimisă de al tău fiu
În Ierusalimul viu
Şi ai plecat a căuta
Sfânta Cruce  a afla.

Sfântă Elena, frumos crin,
Maica Sfântului Constantin,
Ajunsă la Ierusalim,
Noi, mare cinste primim.

Pentru  că tu ai găsit
Crucea , pe care S-a jertfit
Scumpul nostru Mântuitor,
Pentru a salva  acest popor.

Dar atunci s-a întâmplat,
Mare minune de neuitat,
Pentru că ai găsit, umblând,
Trei cruci mari, neştiind

Care este Crucea Sfântă,
Ce ne-a scăpat de osândă.
Tot în acest timp trecea,
Un mort ,spre a-l îngropa,

Iar tu atunci te-ai gândit,
Ca pe mort sâ îl învii;
De el crucile ai apropiat,
Şi la ultima s-a ridicat.

Aşa  tu ai găsit,
Crucea pe care s-a jertifit
Domnul nostru Iisus,
Având putere de sus

Pe adormiţi a-i învia,
Şi pe creştini a-i îndrepta,
Pe calea ce duce sus,
În Rai, la Domnul Iisus.

Tot în acel loc minunat
Dumnezeu ţi-a arătat,
Unde sunt Sfintele  Piroane
Bătute-n mâini şi în picioare,

Făcând minuni şi cu acestea,
Şi tot ducându-se vestea,
Multă lume a aflat,
Şi de boli s-a vindecat.

Tu acolo-n locul sfânt
18 Biserici ai construit,
În locul unde S-a jertifit
Al nostru Iisus Iubit.

Sfânta Împărăteasă Elena
Să ne ajuţi pururea,
Să Îl rogi pe Dumnezeu
Să ne păzească mereu.

Sfinte Împărate Constantin,
Darul nostru cel divin,
Tu eşti al nostru odor
Pentru  acest sfânt popor.

Tu ,Sfinţite  Împărate,
Ai salvat creştini din moarte,
Ţie ţi s-a arătat
Pe  cer ,semn prea luminat,

Sfânta Cruce ai văzut,
Semnul ceresc luminând,
Şi din cer glas îti grăi
“Cu acest semn vei birui!”

Această Sfântă minune,
La ostaşi te-ai dus a spune,
Şi la luptă când plecai,
Pe steaguri aşa scriai:

“Iisus Hristos NIKA”
De pe care nu lipsea,
Semnul cresesc, Crucea Sfântă
Câştigând tu orice luptă.

Cel mai Sfânt dintre–mpăraţi,
Tu ai luminat pe fraţi
Prin a ta încreştinare,
Scăpându-i de la pierzare.

Constantine, preamărit,
Dumnezeu te-a-nvrednicit
A-I vedea Preasfânta- I faţă
Şi-a te aduce la viaţă.

Căci lepra te-a năpădit,
Şi tu mult ai suferit,
Dar Preabunul Dumnezeu,
Te-a scăpat şi de-acest rău,

Bucură-te Constantine,
Că astăzi tu petreci bine,
Sus în cer cu Maica ta
Şi cu Sfinţii pururea.

Aşa cum ai ajutat,
Mulţi creştini ai luminat,
Atât cât ai trăit în lume,
Aşa să ne ajuţi, Bunule.

Să mijloceşti la Dumnezeu,
Pentru sfânt poporul tău,
Care cinsteşte a ta pomenire
Spre a ne vedea în veşnicie.

Pe voi Părinţii Creştinilor,
Vă rugăm mai-marilor,
Ca să mijlociţi mereu,
Sus la Bunul Dumnezeu

Să ne ajutaţi, Sfinţilor,
Să venim la voi, Părinţilor,
Cu toţi să ne veselim
În vecii vecilor. Amin.

Luca Ionel BRANISLAV: Cararea Imparatiei

Pe Cărarea Împărăţiei
Atât de mult am pătimit,
Foame, sete şi durere
Şi oameni mulţi m-au prigonit.

Pe Cărarea Împărăţiei
Multe primejdii am aflat,
Crivăţul, arşiţa şi gerul,
Pe toate le-am îndurat.

Pe cărarea Împărăţiei
Am gustat băuturi amare,
Mai amare că pelinul
Şi mâncări otrăvitoare.

Pe Cărarea Împărăţiei
Au încercat să mă îngheţe,
Să mă împuşte, să mă fiarbă
Şi în iezer să mă-nece.

Pe Cărarea Împărăţiei
Au încercat că să mă ardă,
Căci au dorit cu orice chip
De pe Cărare să mă piardă.

Pe Cărarea Împărăţiei
Erau şerpi otrăvitori,
Şi casnicii mei de-o viaţă
Mi-au devenit prigonitori.

Pe Cărarea Împărăţiei
Prea mulţi spini am întâlnit,
Prăpăstii adânci şi curse,
Cu greu am supravieţuit.

Pe Cărarea Împărăţiei
De multe ori era să mor,
De nu era Domnul cu mine,
Bunul meu Ocrotitor.

Pe Cărarea Împărăţiei
De mii de ori eu L-am chemat,
Când eram în neputinţă,
De mii de ori mi-a ajutat.

Pe Cărarea Împărăţiei
De dorul cerului, nebun,
De nu era Domnul cu mine,
Demult mă prăpădeam pe drum.

Pe Cărarea Împărăţiei
Am ajuns eu în sfârşit,
Lângă Împăratul slavei,
Lângă Domnul mult dorit.

Cu Cununa Biruinţei
Domnul m-a încununat,
Şi m-a sălăşluit în cortul
Sfinţilor ce I-au urmat.

Deci, creştinilor din lume
Ce pe Cărare vă aflaţi,
Nu refuzaţi nici o-ncercare,
Că pacea Domnului o să aflaţi.

Iar de nu eşti pe Cărare,
Nu eşti părtaş al bucuriei,
Căci nimeni nu ajunge-n ceruri
Decât pe Cărarea Împărăţiei !