Toate poeziile scrise de către Sfânta Cruce :

1

Silvia MOIAN : Nu numai

Nu numai crucea  osândirii era grea
Când Domnul Golgota cu greu urca,
Ci eu eram povara mare de păcate
Şi-a lumii întregi ce le ducea în spate.

Nu numai Petru apostolul s-a lepădat
De învăţătorul său iar cocoşul i-a cântat,
Ci eu mă lepăd în fiecare ceas de legea Ta,
Deşi conştiinţa ca un cocoş îmi va cânta.

Nu numai o suliţă doar coasta ţi-a străpuns
Din care sânge mult şi apă ca mărturie au curs,
Ci mii de suliţe îţi pătrund sfântul trup mereu
Când eu şi lumea facem doar voia celui rău.

Nu numai un Pilat şi iudeii te-au judecat
Când strigau că tu spre răstignire să fii dat,
Ci eu şi toţi acei ce în orbirea cea nebună
Judecă şi osândesc pe cei din jur şi poartă ură.

Nu numai cei ce-au fost atunci sunt vinovaţi,
Şi eu şi lumea de azi de rele vicii greu pătaţi
Îl osândim, îl batem, îl scuipăm, îl răstignim mereu
Pe Domnul care ne-a iubit şi ne scapă din cei greu.

Nu numai pentru iudei, pe Cruce  Iisus s-a rugat
Ci pentru mine şi lumea toată, să o scape de la iad.
Eu i-am cerut iertare şi m-a primit şi viaţă am aflat.
Tu omule, cât timp mai porţi cu tine povara de păcat?

Sivia MOIAN : Pe Golgota

Un deal sterp se înălţa în zare,
Umbrele a trei cruci se văd în depărtare.
Şi întunericul a cuprins în plină zi întreaga fire,
Neliniştea şi spaima se răspândesc peste omenire.
Bărbaţii se bat în piept cu groază,
Femeile plâng de disperare,
Fantome negre în văzduh planează.
E întuneric, un duh de frică se răsfrânge peste oameni
Şi ţipete sinistre printre lume se aud.
O Doamne, ce se întâmplă, ce taine triste se ascund ?

O voce se aude din întunericul depărtării:
- Este  El, pe cruce, l-au răstignit iudeii !
Stăpânul universului, Creatorul cel divin,
E acum în agonie, amar e al Său chin.
El, care pe tronul Lui, de îngeri înconjurat a fost,
Şi numai cu o vorbă, oşti cereşti putea ca să aducă
Şi numai cu un semn, pământul să distrugă,
El ce putea cu foc pe gloate să le ardă,
Acum chinuri cumplite pentru omenire rabdă.

El este Domnul Slavei, ce din iubire ne-a creat.
Mânia Lui, ţine doar o clipă,
Dar dragostea-i peste noi se revarsă neâncetat.
Acum El este pe cruce şi viaţa-i divină, încet, încet
Din trupul Său frumos şi atât de chinuit se scurge.
Piroanele palmele i le-au sfărâmat,
Picioarele cu alt piron sunt prinse
Şi degetele nici nu se mai văd
Că locul e atât de însângerat.

Tot trupul e o rană,
Căci loviturile de bici l-au zdrelit adânc.
Faţa-i umflată şi vânătă,
De pumnii daţi cu furie, de poporul
Cel neştiutor şi-n orbirea sa nătâng.
Părul e plin de sînge cald şi sânge închegat,
Căci coroana cu spinii răi divina-i frunte au înţepat.
Să îl privim de aproape
Pe Împăratul creştinilor pe cruce,
Cum în agonie zace, cum sufletu-i neprihănit se duce.

Privirea Sa, a înconjurat cu milă mulţimea,
Durerea prea puternică, i-a răpus încet inima.
Să îl privim şi să îngenunchem cu sufletul
La crucea cea mai grea,
Pe care a purtat-o singur în iubirea Sa.
Şi să-i cuprindem picioarele de piroane sfărâmate,
Să îi udăm cu lacrimi rănile însângerate,
Iar El să mijlocească mereu la Tatăl cel iubit,
Şi să îi spună:
- Părinte, iartă-le lor păcatele,
Căci din neştiinţă şi neputinţă au greşit.

Să plângem plini de pocăinţă
Ca tâlharul, ca Maria Magdalena, la crucea Lui,
Că altă cale pentru mântuire nu-i.
Să urâm din inimă păcatul,
Să n-ascultăm al vrăjmaşului, rău sfatul.
Să luptăm cu diavolul şi cu ispita,
De vrem să câştigăm în Ceruri biruinţa.

Şi să nu uităm, că va veni o zi,
În care trupul acesta pieritor va muri.
Dincolo ne ducem goi, cum am venit.
Dar vom da răspuns
De tot ce am ştiut şi nu am împlinit.
Să ne amintim că într-o zi vine Judecata,
Când cărţile se vor deschide
Şi se vor da la iveală tot păcatul, toată fapta,
Iar de nu vom fi împăcaţi cu Dumnezeu,
Vom fi osandiţi în iadul nesfârşit,
Unde este întuneric şi chin cumplit.

Iisuse Doamne, păstreză-ne sub crucea şi ocrotirea Ta.
În aste vremuri când pământul e în tulburare,
Când ispitele sunt atât de grele,
Nu ne lăsa ca să orbim, căutând numai desfătare,
Nu ne lăsa să ne afundăm în lumea asta mare,
Ci ţine-ne mereu, cu Harul Tău sub crucea Ta.
Şi ne fă moştenitori în Ceruri pe vecie,
O  Dumnezeule, ca să ne bucurăm în slava Ta.

Carmen: Sfanta Treime

Dumnezeu e unul singur
În Trei firi unite,
Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,
Firi nedespărţite.

Tatăl lumea a creat
Şi tot Universul,
El în Rai pe om l-a pus
Fericire i-a adus.

Fiul s-a pogorât
Pe acest pământ
Şi fiinţă a luat
Ca om, cel mai sfânt.

Pe cruce cumplit
A fost pironit,
Pentru lumea toată
Hristos s-a jertfit.

Duhul Sfânt are putere
Viaţa s-o sfinţească,
Prin voinţa noastră,
Să ne mântuiască.

Cristina ONOIU: Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena

Sfântă Elena, Împărăteasă,
Tu eşti floare preaaleasă,
La Hristos şi Sfânta Fecioară
A noastră  mijlocitoare.

Sfântă Elena, povăţuitoare,
Tu eşti maicilor apărătoare,
Celor ce poartă al tău nume,
Îi ajuţi în fapte bune.

Tu, împărăteasă, te-ai învrednicit
Cu Împărăteasa Cerului a locui.
Acum  în Rai te veseleşti
Cu Maica lumii cereşti.

Ai fost trimisă de al tău fiu
În Ierusalimul viu
Şi ai plecat a căuta
Sfânta Cruce  a afla.

Sfântă Elena, frumos crin,
Maica Sfântului Constantin,
Ajunsă la Ierusalim,
Noi, mare cinste primim.

Pentru  că tu ai găsit
Crucea , pe care S-a jertfit
Scumpul nostru Mântuitor,
Pentru a salva  acest popor.

Dar atunci s-a întâmplat,
Mare minune de neuitat,
Pentru că ai găsit, umblând,
Trei cruci mari, neştiind

Care este Crucea Sfântă,
Ce ne-a scăpat de osândă.
Tot în acest timp trecea,
Un mort ,spre a-l îngropa,

Iar tu atunci te-ai gândit,
Ca pe mort sâ îl învii;
De el crucile ai apropiat,
Şi la ultima s-a ridicat.

Aşa  tu ai găsit,
Crucea pe care s-a jertifit
Domnul nostru Iisus,
Având putere de sus

Pe adormiţi a-i învia,
Şi pe creştini a-i îndrepta,
Pe calea ce duce sus,
În Rai, la Domnul Iisus.

Tot în acel loc minunat
Dumnezeu ţi-a arătat,
Unde sunt Sfintele  Piroane
Bătute-n mâini şi în picioare,

Făcând minuni şi cu acestea,
Şi tot ducându-se vestea,
Multă lume a aflat,
Şi de boli s-a vindecat.

Tu acolo-n locul sfânt
18 Biserici ai construit,
În locul unde S-a jertifit
Al nostru Iisus Iubit.

Sfânta Împărăteasă Elena
Să ne ajuţi pururea,
Să Îl rogi pe Dumnezeu
Să ne păzească mereu.

Sfinte Împărate Constantin,
Darul nostru cel divin,
Tu eşti al nostru odor
Pentru  acest sfânt popor.

Tu ,Sfinţite  Împărate,
Ai salvat creştini din moarte,
Ţie ţi s-a arătat
Pe  cer ,semn prea luminat,

Sfânta Cruce ai văzut,
Semnul ceresc luminând,
Şi din cer glas îti grăi
“Cu acest semn vei birui!”

Această Sfântă minune,
La ostaşi te-ai dus a spune,
Şi la luptă când plecai,
Pe steaguri aşa scriai:

“Iisus Hristos NIKA”
De pe care nu lipsea,
Semnul cresesc, Crucea Sfântă
Câştigând tu orice luptă.

Cel mai Sfânt dintre–mpăraţi,
Tu ai luminat pe fraţi
Prin a ta încreştinare,
Scăpându-i de la pierzare.

Constantine, preamărit,
Dumnezeu te-a-nvrednicit
A-I vedea Preasfânta- I faţă
Şi-a te aduce la viaţă.

Căci lepra te-a năpădit,
Şi tu mult ai suferit,
Dar Preabunul Dumnezeu,
Te-a scăpat şi de-acest rău,

Bucură-te Constantine,
Că astăzi tu petreci bine,
Sus în cer cu Maica ta
Şi cu Sfinţii pururea.

Aşa cum ai ajutat,
Mulţi creştini ai luminat,
Atât cât ai trăit în lume,
Aşa să ne ajuţi, Bunule.

Să mijloceşti la Dumnezeu,
Pentru sfânt poporul tău,
Care cinsteşte a ta pomenire
Spre a ne vedea în veşnicie.

Pe voi Părinţii Creştinilor,
Vă rugăm mai-marilor,
Ca să mijlociţi mereu,
Sus la Bunul Dumnezeu

Să ne ajutaţi, Sfinţilor,
Să venim la voi, Părinţilor,
Cu toţi să ne veselim
În vecii vecilor. Amin.

1

Viziteaza si dictionarul!

Dictionar Ortodox

  • Themes: