Cristina ONOIU: Sfanta Liturghie

Doamne, eu Te rog pe Tine,
Ajută-mă şi pe mine,
Ca să pun început bun
Şi pe duşmani să-i răpun,

Făcându-i să înţeleagă
Sfânta Taină ce ne leagă,
Pe noi, creştinii-ortodocşi,
De Tine Iisus Hristos.

Acum Te vom asculta,
Căci noi vrem a învăţa,
Cum pe pământ să-Ţi slujim
Şi Raiul să-l moştenim .

Doamne, acum ai Cuvântul:
“Voi începe cu începutul,
Vă rog să luaţi aminte,
Vă vorbeşte al vostru Părinte:

Pentru că M-aţi supărat,
Şi nu M-aţi ascultat,
Pe toţi am vrut să vă pierd
Şi, în veci, să nu vă iert,

Dar, pentru că vă iubesc,
N-am putut să vă părăsesc,
Ci am venit să Mă răstignesc,
Ca pe voi să vă mântuiesc,

Înainte de a fi osândit,
Lovit, scuipat, batjocorit,
Străpuns cu suliţa în coastă,
Din care a curs sânge şi apă,

Iar în mâini şi în picioare,
Mi-au fost bătute piroane,
V-am lăsat spre pomenire,
Sfânta Liturghie, spre slujire.

Aceasta să ştiţi, dragii mei,
Că s-a întâmplat într-o joi,
Când cu Apostolii am cinat
Şi când Iuda M-a trădat

Din cauza arginţilor,
Vânzându-Mă iudeilor.
Poate că mulţi n-aţi ştiut
Taina ce s-a petrecut,

Cu două mii de ani în urmă ,
Când v-am scăpat de osândă.
Atunci, Eu, am prefăcut
Pâinea şi Vinul, în al Meu Trup

Şi al Meu Sânge Preacurat,
Cu Duhul Sfânt Prealuminat,
Zicându-vă tuturor :
Mâncaţi dintru acesta, fraţilor,

Acesta este Trupul Meu,
Frânt pentru păcatul greu,
Beţi dintru acesta, voi,
Sângele Legii celei noi ,

Vărsat pentru omenire,
Să-Mi faceţi întru pomenire.
Toate acestea vi le-am spus ,
Eu, Dumnezeu Iisus.

Prin aceasta, voi,să ştiţi,
Că puteţi fi mântuiţi,
Mie slujindu-mi mereu ,
Uitând tot ce este greu.

Vreau ca voi toţi să fiţi
Luminaţi şi mântuiţi,
Să veniţi la Mine sus,
Căci Eu vă iubesc nespus,

Dar pentru aceasta, voi,
Să fiţi scăpati de nevoi,
Trebuie ca Voia Mea,
S–o împliniţi pururea,

Să împliniţi poruncile,
Ca să scăpaţi de muncile
Din iadul cel chinuitor,
Şi-a fi în Rai mântuitor .

Împlinind acestea toate,
La Ziua de Judecată,
Vă voi învrednici a sta ,
Cu cei drepţi, de-a dreapta Mea .

Iar pe cei ce au făcut rău,
Nu vor scăpa de ce e greu ,
Vor fi osândiţi să stea ,
Cu cei răi, de-a stânga Mea .

Să nu credeţi că glumesc,
Acestea vi le-amintesc,
Pentru că voi le ştiaţi,
La Biserică de mergeaţi .

Puteţi afla multe taine,
Începând chiar şi de mâine,
Dacă Mă veţi căuta,
Prin rugă Mă veţi chema,

Venind ca să-Mi slujiţi Mie,
La fiecare Sfântă Liturghie,
Botezându-vă, mărturisindu-vă,
La Mine împărtăşindu-vă,

Eu vă voi putea ierta
Şi , la cer , vă voi chema ,
În a Mea Împărăţie ,
Să fiţi , cu Mine , pe vecie.”

Prin acestă poezie
Despre Sfânta Liturghie ,
Vreau ca toţi să întelegem
Unde noi putem să mergem

Dacă-L iubim pe Iisus
Şi-mplinim tot ce a spus;
Doar aşa putem intra,
În Sfântă Împărăţia Sa,

Participând cu râvna multă,
La fiecare Slujbă Sfântă,
Ce Îi este închinată
Şi de creştini adorată.
Amin.

Maria-Lucia CORNEA: Parintelui Iustin

A fost un fapt real sau poate un vis,
Când pronia divină aşa a făcut
Ca mâna dreaptă să-ţi sărut,
Eu, leşul păcatelor de nedescris!

Cu jind aşteptam binecuvântarea
Îngenuncheată la picioarele-ţi sfinte,
Inima îmi era goală de cuvinte,
Iar privirea ta îmi tăia răsuflarea.

Aş fi stat părinte acolo o veşnicie
Cu o inima frântă, rugătoare,
Aş fi alungat şi o rază de soare
Dacă aceasta nu-ţi era trimisă ţie.

Te priveam părinte ca pe o icoană
Copleşită de a ei frumuseţe,
În chipul tău era atâta blândeţe!
Ce taină ascundeai părinte, ce taină?

Părinte Iustin, îl rog pe Dumnezeu
Să-ţi dea ani din anii mei,
Să ne înmiresmezi ca floarea de tei
Topind din lume al necredinţei seu!

Maria-Lucia CORNEA : Binecuvantarea parintelui monah

Ieri am primit o binecuvântare
Ce mi-a adus tot cerul în inima mea
Şi am simţit cea mai mare comoară
Ce poate o inimă umplea!

Simţeam că am prins aripi să zbor
Şi că puteam atinge Everestul,
Bucuria şi pacea mă copleşeau
Şi aş fi îmbrăţişat tot Universul.

Ca o cascadă ce curge din înalt
Aşa mi s-a revărsat binecuvântarea;
Cu nici o bucurie telurică n-aş asemăna
Ca aceea ce mi-a dus iluminarea.

Ce putere au acele mâini sfinte
Ce creştetul mi l-a binecuvântat,
Câtă rugăciune a străbătut prin ele,
Ce liniştea sufletească în mine s-a durat!

Luca Ionel BRANISLAV: Sarbatoare

Bucuria mea cea mare şi Nădejdea mea cea tare,
Cerească Împărăteasă şi Preaminunată Floare,
Azi, în cer şi pe pământ, e sărbătoare mare,
E sărbătoarea Ta, Preasfântă Născătoare.

Azi Serafimii şi cu Heruvimii într-un glas Îţi cântă,
Îngerii şi oamenii şi toate cele care nu cuvântă,
Natura întreagă, de bucurie se frământă,
Pentru că e ziua Ta, Măicuţa mea Preasfântă!

Să străluceşti că soarele între cetele îngereşti,
Să ne povăţuieşti şi să ne aperi, să ne mântuieşti,
Peste oameni, peste îngeri, de-a pururi să domneşti,
Că Preasfântă, Preacurată şi Preanevinovată eşti.

Noi, azi, cu buze păcătoase, pe Tine Te mărim,
Noi, azi, cu inimi întinate, pe Tine Te cinstim,
Curăţeşte-ne Stăpână, în Har să strălucim,
Cu Serafimii şi cu Heruvimii în veci să Te slăvim.

Cristina ONOIU: Buna dimineata, Doamne!

Cât de frumos este, Doamne,
Dimineaţa, când în lume
Soarele pe cer răsare,
Ca o binecuvâtare!

Atunci când îngerii-n ceruri
Îţi înalţă numai imnuri,
Pe noi vine să ne-ncânte
Imnul păsărilor sfinte.

E un concert înălţător,
Ce te mângâie uşor,
Ce îţi alină durerea,
Lăsându–ţi doar fericirea.

O linişte sufletească,
Din bucuria cerescă,
Te înalţă cât mai sus,
La tronul lui Iisus.

Atunci simţi că tu poţi spune:
Bună dimineaţa, Doamne!
Mulţumesc că m-ai trezit
Şi paşii mi-ai călăuzit .

Mulţumesc că m-ai lăsat,
Pe-acest pământ luminat,
Să văd creaţia Ta,
Să mă minunez de ea.

Mare minune mai este,
Când soarele se iveşte,
Frumos şi strălucitor,
Ca stăpânul tuturor.

El ne-nchipuie Treimea
Sfântă, ce–o vedem cu firea:
Tatăl în cer ne iubeşte,
Sfântul Soare străluceşte,

Tatăl ne-a trimis de sus,
Pe Fiul Său Iisus,
Să ne aducă mântuirea
Şi în suflet fericirea.

Aşa soarele ne-aduce
Lumina lină şi dulce,
Un dar binecuvântat,
Ce Dumnezeu ni l-a dat.

Duhul Sfânt e mângâirea,
De la El vine puterea,
El pe noi ne întăreşte,
Gândul ni-l povăţuieşte.

Aşa soarele trimite
Căldura , ce ne permite,
Să fim protejaţi mereu
Şi iubiţi de Dumnezeu.

Strălucirea soarelui
E privirea Tatălui,
Ce ne veghează mereu
Şi ne fereşte de rău.

Mulţumim Ţie ,Părinte,
Şi de sus Tu ne trimite,
Căldură blândă şi lumină
Binecuvântări în inimă.

Iartă–mă şi mă ajută
Ca în această grea luptă
Cât trăiesc eu să pot spune
“Bună dimineaţa, Doamne!”.

Luca Ionel BRANISLAV: Dor de manastire

Îngeraşul meu preabun
Călător pe-acelaşi drum,
De la Tatăl ai venit,
Peste tot m-ai însoţit,

Ziua, seara-n dimineaţă,
Până-n clipa cea de faţă.
Eu acum smerit te rog
Du-mă la Hodoş-Bodrog,

Acea sfântă mânăstire
Unde am primit simţire,
Simţire sfântă creştinească
Şi bucurie cerească.

Unde Iisus m-a mângâiat
Şi pace sfântă am aflat
Unde har mult am primit
Şi Preasfânta mi-a zâmbit.

Îţi aminteşti, îngere bun,
Fiind obosit de pe drum,
Imediat cum ajungeam
M-aştepta stareţul Iovan,

Cu creştinească urare,
Dându-mi binecuvântare.
Acest monah minunat
De Domnul binecuvântat

Cu multă, multă-nţelepciune
Ce nimenea nu poate spune;
Acest sfânt conducător,
Al sufletelor blând păstor.

Un alt părinte luminat
Pe care eu l-am aflat,
Este părintele Manase,
Un sfânt în carne şi oase,

E un ocean de iubire,
Un munte de milostivire.
El mi-a fost mamă şi tată,
Avea dragoste adevărată;

Înger în trup şi smerit,
De toată lumea preaiubit.
El mi-a îndulcit amaruri
Şi m-a copleşit cu daruri,

Daruri smerite şi sfinte
De la un cuvios părinte.
Pe părintele Gherasim,
Frumos ca un Serafim,

Înţelept ca un Heruvim,
Îl fericim şi îl iubim.
Noi cu toţi prea bine-l ştim
Cu glasul lui duios şi lin

De la sfintele masluri divine;
Cel ce este pentru mine
Un minunat învăţător,
Un bun povăţuitor,

O pafta sfântă mi-a dat
Utrenia m-a învăţat,
M-a sprijinit, m-a ajutat
Şi m-a binecuvântat.

El la sfinţenie te-mbie
Prin pildă şi teologie,
Un monah-un paradis
Ce în cuvinte-a fi descris,

Pe cât este de vizibil
Pe atât de imposibil.
Toţi monahii mi-erau fraţi,
Aceşti curaţi, nevinovaţi,

Lui Dumnezeu subordonaţi
Aceşti monahi adevăraţi
M-au cazat, m-au ospătat,
Pentru mine s-au rugat.

Oh, ce buni au fost cu mine
Şi acele slujbe divine
Ce te înălţau la rai,
Domnului viaţa să-i dai!

Dar acuma sunt departe
De bucurii nu mai am parte,
Sunt o floare între spini
Un străin între străini.

Nicicând nu mă pot ierta,
Rănită e inima mea
Aşa uşor i-am părăsit
Pe cei care m-au iubit

Şi mă iubesc în continuare
Cât e luna, cât e soare.
Care-n pomelnicele lor
Mă pomenesc cuprinşi de dor.

Dar şi eu acuşa mor
De dorul părinţilor,
De-ale lor blânde priviri
Şi de-a sfintei mânăstiri.

O, iubiţii mei părinţi
Ce străluciţi ca nişte sfinţi,
Trebuia să mă siliţi
Şi chiar să mă biciuiţi

Că să nu mai plec departe,
Să stau acolo pân’ la moarte
Acolo, în mijlocul vostru,
Unde-i Dumnezeul nostru,

Unde de toate aveam
Ca în sânul lui Avraam.
Acum aş da averea-ntreagă
Să vin la voi cât mai degrabă,

Dar mă săgeată-un negru gând
Că n-am să vă mai văd nicicând
Şi-am să adorm ca cei mişei,
Departe de părinţii mei.

Şi de-oi muri între străini
Precum floarea între spini,
Să ştiţi că v-am iubit puţin
Dar sincer şi cu suflet plin

Şi a voastră mânăstire
Să înflorească-n veşnicie.
Dar poate într-o bună zi
Sus în cer ne-om întâlni,

În raiul Domnului preasfânt
Şi vom privi spre-acest pământ,
Amintindu-ne de-această zi
Şi pe Domnul vom slăvi,

Primindu-mă-n acelaşi cort
Pe mine cel îndepărtat şi mort.
Îngeraşul meu preabun
Scoate-mă din nou la drum,

Şi du-mă la mânăstirea mea,
Că lumea-i falsă, lumea-i rea.
La icoane să mă-nchin,
Să mă-nalţ în cânt divin,

Cu strana să cânt în cor
Să beau apa din izvor!
Du-mă îngere te rog
La mânăstirea Bodrog,

La al părinţilor sobor
De care mi-e atât de dor
Mi-e dor de toată sfinţirea
Şi de toată mănăstirea,

Care la cer m-a trimis,
Dar am fugit din paradis.
Acolo-i mănăstirea mea,
Acolo eu să mor aş vrea,

Între icoanele cu sfinţi,
Lângă scumpii mei părinţi.
Plâng şi suspin mereu,
Acolo e sufletul meu,

Acolo mă gândesc mereu,
Acolo este Dumnezeu !!!

Carmen: Inima de mama

Fecioara cea mai Sfântă
E mama lui Iisus
Şi maica tuturora
A noastră-n Ceruri sus.

Tu suferi pentru lume,
Cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti întotdeauna
Alăturea de noi.

Copii în grea durere
Sărmani şi necăjiţi,
De inima de mamă
Se simt ei ocrotiţi.

Că mama îi nădejdea,
Izvor de mângâieri;
Dacă îi spui durerea
Tu capeţi noi puteri.

Luca Ionel BRANISLAV: Rugaciunile Sfantului Ioan Gura de Aur

PENTRU CEASURILE ZILEI

Doamne, nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc,
Dăruişte-mi Credinţă şi Viaţă să Te iubesc.
Izbăveşte-mă de veşnicele chinuri,
De foc, de potop, de suferinţe şi suspinuri;

De am greşit, oricum, oricât, Tu mă iartă,
Fereşte-mă de păcat şi de vorba deşartă,
Fereşte-mă de neştiinţă, uitare şi de neîndrăznire,
De nesimţirea cea împietrită şi de cea rea ispitire.

Văzând Stăpâne Doamne neputinţa sufletului meu,
Eu am greşit ca un om, Tu mă iartă că un Dumnezeu.
Miluieşte-mă şi trimite mila Ta în ajutorul meu,
Ca să preaslavesc în veci preasfânt Numele Tău.

Iisuse Doamne, scrie-mă în Carte Vieţii
Şi-mi dăruieşte sfârşit bun la adâncul bătrâneţii.
Deşi n-am făcut nici un bine înainte Ta,
Ajută-mă să pun început bun pentru mântuirea mea.

Doamne, Dumnezeul cerului şi al pământului,
Dă-mi pacea sufletului, a trupului şi-a gândului.
Doamne, cu Harul Tău stropeşte inima mea
Şi pomeneşte-mă pe mine păcătosul întru Împărăţia Ta.

Învaţă-mă frica de Dumnezeu,
Că eu, Doamne, sunt robul Tău!

PENTRU CEASURILE NOPŢII

Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă,
Dă-mi aduceri aminte de moarte şi umilinţă,
Nu mă lasa şi nu mă du pe mine în ispită,
Zideşte întru mine o inimă curată şi smerită.

Dă-mi cuget bun să mărturisesc toate păcatele mele,
Dă-mi apă sfinţită, care păcatele să mi le spele.
Doamne dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare,
Doamne dă-mi voie nebiruită, blândeţe şi răbdare.

Sădeşte întru mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea,
Invredniceste-mă să te iubesc nemărginit, în toate să fac voia Ta.
Izbăveşte-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli şi patimile trupeşti
Şi de toate celelalte lucruri necuvioase, defăimătoare şi drăceşti.

Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, de aceea Te-aş ruga
Fă să fie şi-ntru mine păcătosul voia Ta.
Călăuzeşte-mă când merg pe-ntunecatele poteci
Că Ţie mă voi închina în veci.