Rodica : Nu ştiu

Nu ştiu cât voi trăi în lume,
Nici ceasul când să plec, voieşti,
Nu ştiu cum îmi va fi sfârşitul,
Dar Doamne, ştiu cât mă iubeşti.

De ce ai vrut să îmi dai viaţă
Şi pentru ce eu am trăit,
Nu ştiu prea bine nici acuma,
Dar am aflat cât m-ai iubit.

Rodica : Copilul bun

Copilul bun ascultă povaţa înţeleaptă,
Iar de-a greşit, greşeala şi-o îndreaptă,
Pe cei din jur iubeşte, pe-oricine a iertat,
Nu este om cu care să fie el certat.

Părinţii şi-i iubeşte cu-o dragoste profundă
Vorba lor, pentru el lege-i, de ei mereu ascultă
Şi îi ajută la treburi cu râvnă şi cu spor,
Pe fraţii săi nu-i uită, le este bun prieten lor.

La şcoală e exemplu pentru colegii săi,
Nu vrea nicicând să umble pe alte rele căi.
El bucurie multă ca să aducă vrea
Părinţilor, profesorilor , oricât el va putea.

De Dumnezeu nu uită, îl cheamă-n ajutor,
Dar îi şi mulţumeşte, aşa cum e dator.
Căci  mult iubeşte Domnul pe-aceşti copii cuminţi,
Şi-ascultă totdeauna ale lor rugăminţi.