Poezii Ortodoxe

Veniţi toţi, cu mic, cu mare,
La o sfântă Sărbătoare

Căci azi s-a născut Hristos,
Prunc smerit şi luminos.

Din Fecioara Preacurată,
Sfântă şi nevinovată.

Veniţi repede, nu staţi,
De El sunteţi aşteptaţi

În casa lui cea sfântă
La biserica gătită

Iar, în strai de sărbătoare
Cine poate lipsi oare?

Darurile-s pregătite;
La toţi vor fi împărţite.

Şi noi ne vom bucura;
Tot ce vrem ne poate da.

Căci astăzi e ziua Lui,
De naştere a Fiului

Domnului adevărat
Ce pe toate le-a creat.

Să-i cântăm şi noi voios
Un colind cu glas duios,

Să-i aducem gând curat
Şi suflet neîntinat

Să-L rugăm cu noi să fie
Astăzi, mâine, în vecie

Fericire să ne dea
În Împărăţia Sa !

Voi copii şi voi părinţi,
Ce pe Domnul îl iubiţi,
Haideţi toţi să-L lăudăm,
Cu drag Lui să ne-nchinăm!
La biserică veniţi
Pe Hristos să îl slăviţi,
Căci se naşte pe Pământ
Să ne-aducă Harul Sfânt.
Lumea să o mântuiască,
Raiul să ne dăruiască.
Chiar de sunteţi întristaţi
Şi de griji împovăraţi,
Din nou să ne bucurăm,
Împreună să cântăm!
Căci s-a născut prunc Iisus,
Copilaş prea blând, supus,
În ieslea din Betleem
Ca şi noi să îl vedem.
Iar Maria, maica sa,
Cu dragoste-l legăna.
Cum fecioară a născut
Pe cel fără de-nceput,
E o taină foarte mare,
N-o înţelege fiecare.
Când pe lume s-a născut
Stea pe cer a apărut,
Îngerii Îl lăudau,
Magii daruri aduceau.
Fericiţi că au găsit
Pe Mesia proorocit.
Şi noi să ne veselim
Şi ceva să-i dăruim:
Cuget şi suflet curat,
Gând smerit şi luminat.
Iar voi, copiii cuminţi,
Ca pruncul Iisus să fiţi:
De părinţi să ascultaţi,
Cât mai bine să-nvăţaţi!
Pe profesori respectaţi,
Note bune să luaţi.
Pe colegi să-i ajutaţi,
De greşesc, să îi iertaţi,
Rău cu bine răsplătiţi,
Dacă vreţi să fiţi iubiţi.
Anul Nou să vă aducă
Pace-n case, spor la muncă,
Sănătate, bucurii,
Frumoase prietenii!
La mulţi ani, Isteţi copii!

Când vii Tu, Maică Sfântă,
Să stai iar lângă mine,
Se-nlătură durerea
Şi totul este bine.

Norii întunecaţi
Degrab’ se depărtează,
Lumina-ţi sfântă, viaţa
Din nou mi-o luminează.

Aş vrea, Măicuţă blândă
Să fii mereu cu mine,
Să mă acoperi iarăşi
Cu marea-ţi Ta iubire.

Fereşte-mă de răul
Ce greu mă împresoară,
Alungă pe vrăjmaşii
Ce-adesea mă doboară.

Risipeşte-mi negura
Din suflet şi din minte
Să-ţi pot sluji şi eu
Cu-o dragoste fierbinte.

Cu dor te voi chema
Smerit, în rugăciune,
Prinos, vreau să-ţi aduc
De multe fapte bune.

O pruncă aleasă
În lume s-a născut,
Din Sfinţi părinţi,
Ce viaţă curată au avut.

Ea s-a născut s-aducă
În suflet bucurie,
S-aducă izbăvire
De orişice robie.

S-aducă pace unde
E încă tulburare,
Să poată mijloci
La Dumnezeu iertare.

O, Sfântă pruncă, fie-ţi milă
De tânăr, de bătrân,
De toţi copiii,
De pruncii de la sân

De cei care în lume
Aşteaptă să se nască,
La Dumnezeu tu cere
Ca să ne mântuiască!

Când pe lume ai venit,
Soarele a răsărit,
Îngeri te-au înconjurat,
Făptura s-a bucurat.

Mama-n braţe te ţinea
Şi cu lapte te hrănea;
Tatăl tău se minuna
Şi cu drag el te privea.

Domnului i-au mulţumit
Pentru darul ce-au primit.
Cum a fost proorocit,
Tu în lume ai venit

Ca din Tine să se nască,
Pe noi să ne mântuiască,
Hristos-Fiul cel iubit
Ce pentru noi s-a jertfit.

Maica Domnului te-ajută
Când ai o supărare,
Fiind ea singura
Grabnic ajutătoare.

Celui ce o cheamă
Cu multă credinţă
Ea îi împlineşte
Orişice dorinţă.

“- Ajută-mă Maică
Fii îndurătoare,
La tine mă rog
Tu îmi eşti scăpare!”

Ea cu siguranţă
Te va ajuta
Că nemăsurată este
Bunătatea Sa.

Deşi nu o vezi
Ea din Cer te-ascultă
Şi-ţi va dărui
Bucurie multă.

Când griji, suferinţi
Din nou mă-mpresoară,
Mă rog iar Ţie,
Preabună Fecioară.

Vino în al meu suflet,
Ajută-mi, mă luminează,
Pe calea cea aleasă
Tu mă îndreptează

Călătoreşte cu mine
Cât voi mai fi în lume;
Rostesc azi cu drag
Al tău preasfânt nume.

În călătoria vieţii
O clipă m-am oprit
Să văd de-i bună calea
Pe care-am pornit.

Ce am făcut în timpul
Pe care l-am avut,
Ce am lăsat în urmă
Pe unde-am trecut.

Oare-am răbdat,
Oare-am iertat,
Povara cuiva
Eu am uşurat?

Cât am muncit,
Dac-am iubit;
Ce-am dăruit
Din cât am primit.

De Tine, Doamne,
Am ascultat,
Sau după-a mea voie
Prin lume-am umblat?

Dacă mâine s-ar sfârşi
Al vieţii scurt drum,
Ce-aş face oare
Măcar acum?

Mai mulţi fraţi se frământau
Şi răspunsul nu aflau
La această întrebare:
“Care faptă e mai mare?”

Unul spuse că-i postirea,
Altul că-i milostivirea,
Rugăciunea, ascultarea,
Vorba bună, sau iertarea.

Şi-alte fapte minunate
Au fost atunci arătate;
Dar Antonie cel Mare,
Le răspunse la-ntrebare.

Cea mai mare dintre toate
E înţelepciunea, frate;
Fă totul cu rânduială
Şi cu dreaptă socoteală.

În viaţa voastră aţi slujit
Aprins, lui Dumnezeu
Cu râvnă sfântă aţi luptat,
Cu dragoste, mereu.

Chiar dacă drumul către rai
A fost mai mult spinos,
Ştiaţi că este calea
Ce duce la Hristos.

Aţi vrut să fiţi pe veci cu El
În Slava cea de Sus
Şi să aduceţi multe oi
În turma lui Iisus.

Acum din Cer , spre noi,
Priviţi cu îndurare
La Domnul, nouă mijlociţi
Milă şi iertare.