Poezii Ortodoxe

Creştini am fost, creştini vom fi,
Cu Domnul noi vom birui.
Hristos e viu, e-n veci Stăpân,
E sfânt, e iubitor şi bun.

Fii Doamne sprijin şi-ajutor
Acestui credincios popor!
Ajută-ne să te cinstim,
Credinţa dreaptă s-o păzim!

Încă mai avem în lume
Oameni iubitori şi sfinţi,
Către Domnul ridicând
Rugăciuni fierbinţi.

Încă, iată, mai există
Oameni credincioşi şi buni,
Care grabnic te ajută
Când le spui.

De vor fi tot mai puţini,
Răul se va înmulţi,
Iar atunci sfârşitul lumii
Domnul va grăbi.

O zi măcar de-aş mai trăi,
Frumos cu oamenii-aş vorbi,
M-aş împăca cu cei din jur,
Cerându-le iertare.

O zi în plus de aş avea,
Mi-aş aminti de viaţa mea,
Ce rău eu am făcut cândva,
La Dumnezeu cerând iertare.

De aş avea încă o zi
La preot eu m-aş spovedi,
De iad uşor m-aş izbăvi,
Luând iertare.

Dar nu ştiu cât eu voi trăi
Şi cât în lume voi mai fi;
Să fac acum ce-ar trebui,
Să nu amân încă o zi.

Cu dragoste sfântă m-ai povăţuit,
Cu a Ta iubire Tu m-ai ocrotit
Şi în toată vremea Tu m-ai învăţat
Să trăiesc în lume cu adevărat.

Să doresc dreptatea, pacea, curăţia,
Să urăsc minciuna, vorba rea, hoţia.
Pe calea cea sfântă m-ai tot îndrumat,
Spovedind păcatul, degrab l-ai iertat.

Din curse viclene Tu m-ai izbăvit,
La grele-ncercări mult m-ai sprijinit.
De-am avut tristeţe sau vreo suferinţă,
Mi-ai dat iar putere să am biruinţă.

Dar eu oare Doamne pot să te iubesc ?
Marea-Ţi bunătate cum o răsplătesc ?

Domnul este lângă noi,
Doar nu Îl vedem;
Însă inima îl simte,
Ne dă un îndemn.

Să Îi ascultăm chemarea
Când ne strigă,
Să Îi urmăm cărarea
Fără frică.

El va fi mereu cu noi,
Dacă şi noi vrem;
Ne va scoate din nevoi,
Fii ai Lui suntem.

De Hristos să nu fugim,
Nu vom reuşi.
Ce vrea El, noi să dorim,
Mult ne va iubi.

Cu El bine ne va fi
Pe pământ şi-n Cer,
Bucuroşi vom vieţui,
Chiar de-i cald , sau ger.

Multe lucruri scumpe un copil avea,
Dar la unul el mai ales ţinea;
Era un baston de lemn învechit
Ce de-al său bunic era folosit.

Într-o zi de iarnă, când gheaţă era,
Cu al său bunic încet se plimba;
Când deodată gheaţa pe loc s-a crăpat,
Iar copilul în apă a alunecat.

Dar bunicul lui repede a-ntins
Bastonul ce-l avea şi-ndată l-a prins;
De la greu înec el a fost salvat,
Bunicul însă nu a rezistat.

Căci de încercare şi de boli slăbit,
Doar puţine zile el a mai trăit.
De atunci bastonul cu drag l-a păstrat,
Amintire vie că l-a ajutat.

Tot aşa Hristos viaţa şi-a jertfit
Pe-o cruce de lemn fiind răstignit.
Pe noi de la moarte ca să ne salveze,
Spre raiul ceresc să ne îndrepteze.

Hristos e viu şi veşnic
Şi Dumnezeu adevărat.
El e atotputernic. E Fiul
Celui ce lumea a creat.

Hristos pe oameni îi iubeşte,
Viaţa pentru noi şi-a dat.
Fericit locaş El pregăteşte
Celor ce-n viaţă L-au urmat.

Cu al său sânge scurs pe cruce
Păcatul lui Adam este iertat,
Iar cine crede şi-i slujeşte
De veşnicele chinuri e salvat.

Un gând are putere
Să învingă o greutate,
Dacă-i pornit din suflet
Şi fără răutate.

Astfel de gânduri bune
Aş vrea să ai o viaţă,
Chiar de-ai cunoaşte oameni
Cu suflete de gheaţă.

Să fii cât mai mult vesel
Şi lumii de folos,
În orice-mprejurare
Fii tot curajos!

Cât în lume ne aflăm
Lupta bună să luptăm
Dar nu singuri să pornim,
Căci greu dacă izbutim.

Să luăm în ajutor
Harul de Sus, sfinţitor
Pe Domnul Hristos, pe Sfinţi,
Să ascultăm de părinţi.

Orice sfat bun să primim,
Poruncile să-mplinim,
Iar pe cei ce ne-au greşit
Să-i iertăm necontenit.

Cât ar fi lupta de grea,
Domnul ne-o va uşura,
De voim să-L ascultăm
Şi din suflet să-L urmăm!

Pentru omul credincios
Slujitor al lui Hristos,
Moartea-i trecere firească
Punte spre viaţa cerească.

Unde este fericire
Voie bună şi iubire,
Bucurie nesfârşită
Dragoste nemărginită.