Rodica : Paradis

Vreau să mă plimb
Pe aripi de vis
Lăsând lumea,
S-ajung în paradis.

Acolo e pace şi cer senin,
Putem avea tot ce dorim
Oameni-s veseli şi fericiţi,
Pe toţi ei iubesc,
De toţi sunt iubiţi.

Sunt flori ‘miresmate,
Lumină, cuvânt;
Este odihnă,
Nu-i nor şi nici vânt.
Furtuni nu mai sunt.

Nu-i boală, nici suferinţă,
Nu-i râvnă sau vreo căinţă.
E cântec de păsări măiestre
Dulceaţă, frumuseţe
Cum nicăieri nu este.
Acolo aş vrea şi eu
Ca să petrec mereu.

Rodica : Iubind pe Dumnezeu

Iubind pe Dumnezeu cu-adevărat
Prin lume umbli fără de mâhnire
Şi totu-n jurul tău e minunat,
Chiar şi-n furtuni găseşti o liniştire.

Iubind pe Dumnezeu cu-adevărat
Orice duşman va deveni prieten,
În dragoste chiar ura s-a schimbat,
Oricine-ţi poate fi prieten.

Pe Domnul de iubeşti cu-adevărat,
Nu poate nimeni ca să te doboare,
Oricât de grea e lupta ce o ai,
În jurul tău e viaţă, numai soare.

Pe Domnul când iubeşti cu-adevărat,
Munceşti cu râvnă, oricât de greu este,
Ajuţi cât poţi pe cel ce-i întristat,
Îl ierţi uşor pe cel ce îţi greşeşte.

Rodica : Suflet de copil

Eram copil plăpând
când te-am chemat întâia oară,
Ştiam că Tu exişti,
că-mi duci a mea povară.

Deşi nu te vedeam, dar inima-mi spunea
de Tine Doamne Sfinte şi-n taină se ruga.
Ştia că eşti iubire, iertare, bunătate,
că vrei să ne fereşti de rău şi de păcate.

Ştiam că Tu ai vrea să fiu la fel ca Tine,
doream să-mi fie viaţa o jertfă de iubire.
Dar vremea a trecut şi repede-am uitat
ce îmi doream fiind copil nevinovat.

Rodica : Uitare

De Tine Doamne am uitat
În tumultul vieţii-aprinse,
Revino iar în viaţa mea,
Înflăcărează candela mea stinsă.

Nu mă lăsa să pier aşa
Robit de patimile grele,
Ci vino  şi-mi opreşte Tu
Urcuşul meu spre cele rele.

Cândva am fost şi eu curat,
Ca neaua care-acum se pune,
Dar iată rău m-am tot schimbat,
Revino-n viaţa ce-mi apune!

Să fiu pe veci al Tău aş vrea
Cu toţi pe care-i port în gând,
Dar lupta vieţii este grea,
Ajută-mă, îţi cer plângând.

Rodica : Rugaciunea

Eu pot să visez, să scriu,
Să citesc, chiar să muncesc,
Ţie Doamne să mă rog,
Eu nu pot, deşi doresc.

Mintea-mi este prea-ntinată,
Sufletul e prins de patimi,
Iară Tu – curat ca neaua,
Să mă spăl, îmi trebui’ lacrimi.

Voinţa mi-e adormită,
Inima de gheaţă prinsă,
Mă prinde somnul cu totul,
Deşi candela-i aprinsă.

Ştiu Doamne că Tu ai vrea
Cu mine de vorbă-a sta,
Să-mi asculţi orice durere,
Să-mi dai leac şi mângâiere.

Dă-mi putere ca să-ţi spun
Ce-am în suflet rău sau bun,
Căci eu cred că mă iubeşti
Şi-a mea rugă o-mplineşti.