Poezii Ortodoxe

Fericire dacă vrem
Gânduri bune să avem,
Dragoste şi-ngăduinţă
Pentru oricare fiinţă.

Talanţii ce i-am primit
Să-nmulţim necontenit.
Pe Domnul să Îl iubim,
Voia Lui să o-mplinim.

Cel ce lumea a creat
Şi viaţă întâi a dat,
Poate să ne rânduiască
Fericirea pământească.

Nu te lăsa învins,
chiar dacă suferinţa
ar vrea să te doboare.

Tu nu eşti singur,
Hristos este cu tine,
Putere multă are.

Iar a Lui Maică te-nsoţeşte
în fiecare clipă,
cu dragoste, ca pe un fiu.

Deci luptă fără frică !

Fecioara azi ne priveşte,
Să îi semănăm doreşte
Este bună, este sfântă,
Iertătoare, foarte blândă.

Fecioara blând ne priveşte,
Să-i urmăm acum voieşte,
În viaţa de pe pământ
Şi apoi în raiul sfânt.

Vreau să mă plimb
Pe aripi de vis
Lăsând lumea,
S-ajung în paradis.

Acolo e pace şi cer senin,
Putem avea tot ce dorim
Oameni-s veseli şi fericiţi,
Pe toţi ei iubesc,
De toţi sunt iubiţi.

Sunt flori ‘miresmate,
Lumină, cuvânt;
Este odihnă,
Nu-i nor şi nici vânt.
Furtuni nu mai sunt.

Nu-i boală, nici suferinţă,
Nu-i râvnă sau vreo căinţă.
E cântec de păsări măiestre
Dulceaţă, frumuseţe
Cum nicăieri nu este.
Acolo aş vrea şi eu
Ca să petrec mereu.

Tolba cu păcate
S-o arunc e cu dreptate,
Ca să n-o iau după moarte.

Toate păcatele mele,
De se-adună, se fac grele.
Cum voi merge-n rai cu ele?

De le voi mărturisi
Domnul mă va milui
Pierdute ele vor fi.

Iubind pe Dumnezeu cu-adevărat
Prin lume umbli fără de mâhnire
Şi totu-n jurul tău e minunat,
Chiar şi-n furtuni găseşti o liniştire.

Iubind pe Dumnezeu cu-adevărat
Orice duşman va deveni prieten,
În dragoste chiar ura s-a schimbat,
Oricine-ţi poate fi prieten.

Pe Domnul de iubeşti cu-adevărat,
Nu poate nimeni ca să te doboare,
Oricât de grea e lupta ce o ai,
În jurul tău e viaţă, numai soare.

Pe Domnul când iubeşti cu-adevărat,
Munceşti cu râvnă, oricât de greu este,
Ajuţi cât poţi pe cel ce-i întristat,
Îl ierţi uşor pe cel ce îţi greşeşte.

Eram copil plăpând
când te-am chemat întâia oară,
Ştiam că Tu exişti,
că-mi duci a mea povară.

Deşi nu te vedeam, dar inima-mi spunea
de Tine Doamne Sfinte şi-n taină se ruga.
Ştia că eşti iubire, iertare, bunătate,
că vrei să ne fereşti de rău şi de păcate.

Ştiam că Tu ai vrea să fiu la fel ca Tine,
doream să-mi fie viaţa o jertfă de iubire.
Dar vremea a trecut şi repede-am uitat
ce îmi doream fiind copil nevinovat.

În lume sunt taine ascunse,
Sunt taine de nimeni pătrunse;
Creatorul celor văzute şi nevăzute
Le poate dezvălui şi face cunoscute.

El lasă să descoperim,
Spre bine noi să folosim
Ce pentru oameni El a dat,
Dar nu pentru amar păcat.

Prin trudă sfântă vom găsi
Ce Domnul va îngădui
Ca sufletul să-l mântuiască
Şi de păcat să ne ferească.

De Tine Doamne am uitat
În tumultul vieţii-aprinse,
Revino iar în viaţa mea,
Înflăcărează candela mea stinsă.

Nu mă lăsa să pier aşa
Robit de patimile grele,
Ci vino  şi-mi opreşte Tu
Urcuşul meu spre cele rele.

Cândva am fost şi eu curat,
Ca neaua care-acum se pune,
Dar iată rău m-am tot schimbat,
Revino-n viaţa ce-mi apune!

Să fiu pe veci al Tău aş vrea
Cu toţi pe care-i port în gând,
Dar lupta vieţii este grea,
Ajută-mă, îţi cer plângând.

Eu pot să visez, să scriu,
Să citesc, chiar să muncesc,
Ţie Doamne să mă rog,
Eu nu pot, deşi doresc.

Mintea-mi este prea-ntinată,
Sufletul e prins de patimi,
Iară Tu – curat ca neaua,
Să mă spăl, îmi trebui’ lacrimi.

Voinţa mi-e adormită,
Inima de gheaţă prinsă,
Mă prinde somnul cu totul,
Deşi candela-i aprinsă.

Ştiu Doamne că Tu ai vrea
Cu mine de vorbă-a sta,
Să-mi asculţi orice durere,
Să-mi dai leac şi mângâiere.

Dă-mi putere ca să-ţi spun
Ce-am în suflet rău sau bun,
Căci eu cred că mă iubeşti
Şi-a mea rugă o-mplineşti.