Razvan CLAUDIESCU : Romanta omenirii

Mă pun în genunchi şi mă rog la cer
Ca Domnul Iisus să aibă grijă de lume,
De copii şi de femeile însărcinate,
Care ne sunt ca rodul pământului nostru;
Bătrânii ne sunt glasul, istoria noastră,
Iar bărbaţii au putere în credinţă.

Ţine-mă Doamne-n în poala ta,
Că am să-ţi mărturisesc ceva.
Doamne Dumnezeule,
Ocroteşte lumea de răutate,
Dă-le multă, multă sănătate
Copiilor, ca să ne ducă tradiţia mai departe,
Că ei sunt viaţa şi speranţa noastră.

O lacrimă de jale, o lacrimă de supărare…

Vreau ca lumea să simtă numai iubire, bucurie,
Necazurile să nu le simtă,
Vreau ca pe fiecare persoană
Să-i binecuvântezi cu sănătate şi fericire eternă.

Oare îmi promiţi că oamenii vor fi bine ?
Vei fi lângă mine, vei fi lângă ei ?
Vreau să ne dai o mângâiere.
În timp ce mă rog pentru omenire,
Pentru ei aduc o mică jertfire,
Vreau în lume parte numai de iubire.

Arată-mi calea mea,
Arată-mi calea lumii,
Arată-mi calea vieţii,
Arată-mi calea eternităţii.

Du-mă în Rai
Ca să văd cum e,
Să povestesc tuturor
Să fie mai buni,
Să aibă în suflet credinţă,
Pentru păcat, căinţă.

Doamne, omenirea-i în mâna ta;
Asta-mi e dorinţa mea:
Omenirea să trăiască bine !
Vreau să-i ocroteşti pe toţi,
De necazuri să-i izbăveşti, căci poţi.
În faţa tuturor sfinţilor îmi aplec capul,
Ca voi să aveţi parte de noroc.

Oameni cu bani, nu staţi nepăsători,
Haideţi să ajutăm oamenii sărmani!

Razvan CLAUDIESCU: Batranul tata

Stă pe prispă-ngândurat şi fumează o ţigară.
Ochii lui privesc în gol, aşteptînd ceva s-apară.
Se trezi din amorţire, auzind din drum ceva,
Vocea caldă a vecinei ce voioasă îl striga:
-Nene Petre, o scrisoare, de la fata cea mai mare!

Se ivise două lacrimi, inima-ncepu să-l doară,
Simţea că-l cuprinde frigul, chiar de era cald afară.
– Vină, Ana, în ogradă, căci eu parcă ameţesc,
iar de vin în drum la tine, n-am s-apuc nici să citesc.
Când văzu vecina alături, o ruga să şi-i citească,
Căci de-atîta bătrîneţe începu să şi orbească.

Scria că e fericită şi degrabă se mărită,
Că-i place-n ţară străină, dar acasă o să vină,
Poate peste-un an sau trei, cum o zice soţul ei.
Şi atunci bătrînul tată se sculă dârz în picioare,
Strînse pumnii cu putere şi se duse la culcare.

De atunci trecut-au anii şi nu unu, şi nu trei.
Au trecut vreo  şase ani şi avea şi nepoţei.
Şi de-atunci fata cea mare a scris numai o scrisoare.

A murit bătrînul tată lângă cea mai mică fată,
Gândindu-se la fata mare, plecată peste hotare.
S-a stins după miezul nopţii şi nu şi-a văzut nepoţii.
S-a stins şi cu bucurie, că se duce la soţie.

Razvan CLAUDIESCU: Biserica de lemn

Aşezată la loc ridicat
Să te vadă bine-ntregul sat,
Tu stăteai ca maica cea bătrână
Ce aşteaptă copiii să-i vină.

Nu mai ştiu atunci câţi ani aveai,
Dar pe toţi la tine îi chemai;
Nu era în sat o sărbătoare,
Fără că să vină mic şi mare.

Ani de zile-ai fost ca un îndemn,
Ocrotindu-ne, ferindu-ne de rele,
Tu, Biserica noastră de lemn
Ne-ai scos din durere şi din jele.

Cui ai încurcat la acea vreme?
Cine-n noapte ţi-a dat foc la lemne?
Oare chiar de Domnul nu se teme,
Căci lumea mulţi ani o să-i blesteme?

Te-au distrus şi lemnele ţi-au ars
Dar în inimile noastre ai rămas,
Au făcut din tine un tăciune,
Lumea şi la el venea cu-nchinăciune…

Ani de zile ne-au forţat mereu
Să nu mai credem în Dumnezeu,
Dar poporul nici o clipă n-a uitat
De Biserica de lemn din sat.

Biserica din sat azi e frumoasă
Şi din nou este ca un îndemn,
Dar oricât ar fi de arătoasă,
Pe tine te văd, Biserică de lemn.

Razvan CLAUDIESCU: Copiii sunt Ingerii lui Dumnezeu trimisi pentru noi

Copiii sunt îngerii lui  Dumnezeu trimişi pentru noi,
Ei ne dau speranţe şi putere-n viaţă, de altoi,
La un necaz privirea lor de îngeri ne eliberează
Şi sufletul lor pur ne alină viaţa şi ne încurajează.

Copilul este o binecuvântare de la Dumnenzeu,
El este o mână de iertare de păcat,
Ei ne inspiră în viaţă şi profesia noastră aleasă,
Puritatea lor ne mângâie gândirea cu dumneasă,

Copiii abandonaţi, folosiţi pentru a scăpa de sărăcie,
Cu ajutorul lor, ei pot obţine bani de la oamenii cu dărnicie,
Când îi vezi pe stradă cum stau la cerşit, ţi se rupe sufletul
De tristeţe şi cum îşi poate pune viaţa până la sfârşitul…

Copiii sunt un semn de la Domnul pentru a crea poezie,
Copiii sunt o bucată din carne a celui divin, cu precizie,
Lacrimile curg pe obraz când te poţi gândi la ei,
Că unii sunt fericiţi şi alţii mor de sărăcie.

Nimeni nu simte bucurie ori satisfacţie fără reacţie,
Când vezi un copil abandonat de părinţi şi de ajutorie,
Copiii abandonaţi, crescuţi în condiţii inumane,
Nespălaţi, nehrăniţi, neiubiţi, neglijaţi ca şi-un câine.

Razvan CLAUDIESCU: Rugaciunea mea

Aş vrea să dau un sfat
celor ce  au bunăvoinţa şi plăcerea
de a-mi citi gândurile aşternute:

atunci când aveţi necazuri mari
şi vă simţiţi sufletul încărcat şi greu,
rugaţi-vă la Domnul Dumnezeu
şi mergeţi la biserică să vă spovediţi,

pentru că este cel mai simplu
şi eficient mod de a redobândi speranţa,
de a căpăta puterea să treceţi mai departe.

Eu am trecut prin multe necazuri
şi chiar dacă am numai 21 ani,
am reuşit în timpul acesta scurt
să înţeleg o părticică din Tainele lui Dumnezeu,

Care lucrează neîncetat
pentru aducerea oamenilor pe calea cea bună,

prin ,,micile coincidente” pe care le trăim fiecare
în parte şi care de fapt sunt minuni
şi semne că Hristos ne iubeşte
şi vrea să ni se descopere dacă îl lăsăm.

Puterea Lui este nemărginită,
iar prin rugăciune sinceră şi golirea de sine,
Dumnezeu ne împlineşte cererile
care sunt spre folosul nostru.

Uitaţi o scurtă rugăciune,
scrisă de Sfântul Vasile cel Mare,
un imn al dragostei care mie îmi dă putere
atunci când îl citesc:

Iubite-voi Doamne, tăria mea,
Domnul este întărirea mea
Şi scăparea mea şi izbăvitorul meu
Dumnezeul meu, ajutorul meu
Şi voi nădăjdui spre Dânsul

Şi cornul mântuirii mele
şi sprijinitorul meu,
Lăudând voi chema pe Domnul
Şi de vrăjmaşii mei mă voi mântui.

Razvan CLAUDIESCU : Doina mortii trupului

Taina morţii este moartea dreptului şi moartea păcătosului,
Suflet despărţit de trup trece în împărăţia fiinţelor asemenea lui,
În împărăţia spirituală a îngerilor după faptele sale bune sau rele,
Sufletul se uneşte cu îngerii cei buni, sau cu îngerii căzuţi în iad,
Pe pământ sunt zile, nopţi, şi ani; dincolo de mormânt nu este decât veşnicie,
Timpul de după moarte, adică veşnicia “A treia, a noua şi a patruzecea zi”
Misterul morţii este poarta prin care sufletul, despărţindu-se de trup, intră în veşnicie.
Dincolo de mormânt împărăţia timpului nu există.

Razvan CLAUDIESCU : Rugaciunea inimii

Ai milă de mine păcătosul…
Doamne Dumnezeule,
Iisus Hristos ca Împarat al universului,
Si stăpânul nostru,

Darul pe care l-am primit,
De la Iisus Hristos în sfântul botez,
O binecuvantare sfântă,
Pentru a nu intra în păcat,

Cheia vieţii duhovniceşti,
Este disciplina minţii,
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
Miluieşte-mă pe mine, păcătosul.

Razvan CLAUDIESCU : Ave Maria

Un univers de cascade orbite-s de lumina din zare,
Un univers de lumini îşi poartă în minţi insomnia,
Angelicul cor neobosind îţi aduce cântare
Ave Maria!

Şi noi pe pământ în umbrire vrem să aducem lumină
Când reci insomnii ne îneacă în oceanul de gheaţă
Arde din noi sărăcia cu o fulgerare senină,
Arde neruşinarea din faţă-mi!

A cerului bramă-i deschisă şi slava de-acolo coboară
Armonii invizibile ne cheamă acolo la ceruri
Şi toţi de aici urcăm spre cer ca pe-o scară
Îmbătaţi de misteruri.

Şi poetul poeme nu scrie de tristeţe, de dor, de iubire,
Un univers de lumini îi poartă în minţi insomnia
Poetul prin vremi versuia poeme-n neştire
Despre Ave Maria.

Razvan CLAUDIESCU : Apocalipsa

Căci vremea este aproape.
Mărturisesc oricui aude cuvintele
prorociei din cartea aceasta că,
dacă va adauga cineva ceva la ele,
Dumnezeu îi va adăuga urgiile
scrise în cartea aceasta.
şi dacă scoate cineva ceva
din cuvintele cărţii acestei proorocii,
îi va scoate Dumnezeu partea lui
de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă,
scrise în cartea aceasta.

Razvan CLAUDIESCU : Laudati-l pe Domnul

După cum vestea proorocul,
Astăzi a sosit sorocul,
Mieluşelul Domnului,
Dat în jertfă omului,
Să învie-n Slavă mare,
Spre păcatelor- iertare,
Lăudaţi pe Domnul şi vă închinaţi!
Astăzi mare bucurie,
Tot creştinul să o ştie-
Mieluşelul Domnului,
Dar păstor al omului,
A intrat în casă
Nu-l mâhni să iasă,
Lăudaţi pe Domnul şi vă închinaţi!
Astăzi seacă lacrima
Şi zdrobeşte patima
Căci mieluşul Domnului,
Împăratul omului,
Raiul ţi-l găteşte
Chemând părinteşte,
Lăudaţi pe Domnul şi vă închinaţi!