Silvia MOIAN : În zi de Înviere

Florile zâmbesc şi îşi deschid petalele de înviere
Şi soarele străluceşte, în zi de sărbătoare, mai cu putere.
În toată lumea s-a auzit ca într-un glas: ” Hristos a înviat!”
“Adevărat a înviat!”  răspund cei ce cred şi au sufletul curat.

La sfântul Mormânt, lumina divină a coborât ca mărturie,
Umplând de veselie pe tot omul ce crezând, cu sufletul învie.
Făclii pline de lumină sfântă se răspândesc în zare cu bucurie,
A înviat cu adevărat, Domnul Hristos, Cel ce este din vecie.

Pace şi iubire peste lumea toată din ceruri se revarsă,
Îngerii cântă în coruri minunate, cântare de înviere, aleasă.
Peste tot e bucurie, e lumină, încredere, dragoste, speranţă
Cu adevărat a înviat Hristos, Împăratul Slavei şi ne-a adus viaţă.

A înviat Hristos, treziţi-vă strămoşilor ce aţi adormit, din vecie,
A înviat Hristos şi ne-a răscumpărat împlinind vechea proorocie,
“Cu adevărat a înviat!” au strigat moşii şi bunicii noştri peste veacuri,
“Cu adevărat a înviat!” strigăm şi noi, cei de azi, cu înălţătoare glasuri.

Silvia AVRAM : Oaia cea pierdută

Am rătăcit atâţia ani
Purtând un dor cu mine,
Dar drumul meu avea cărări
Ce mă-ndrumau spre Tine.

A fost un drum mai încercat
Sau poate o ispitire,
Dar toate cele ce mi-ai dat
Sunt parcă răsplătire.

Chiar rătăcind, tot Te-am păstrat
Ca veşnică comoară,
Sufletul meu Ţi-am dăruit
Din trupul de fecioară.

Făptura noastră cea de lut
Zidită chiar de Tine,
S-a tot schimbat de la început
Mărşăluind prin lume.

Acum păşeşte mai domol
Căci nu mai e sprinţară,
Iar trupul acesta muritor
Se-apleacă sub povară.

Căci nu mai este aşa plăcut
Şi vrednic la vedere,
Prin câte patimi a trecut,
Păcate şi durere.

De cîte ori a însetat
De dorul Tău, de Tine
Cu sufletul învârtoşat
De marea ispitire.

Tu însă n-ai vrut să mă pierzi,
Căci paşii mei prin viaţă,
Şi din păcate sau căderi
Au luat câte-o povaţă.

Am învăţat să mă smeresc
Prin propria greşeală,
Gustînd puţin, câte puţin
Din fierea cea amară.

De-aceea parcă dorul meu
Îmi pare atât de dulce,
Iar drumul meu împins de el
Spre Tine mă va duce.

Te voi găsi Păstorul meu,
Iar turma Ta cerească
Mă va primi, de rânduieşti
Doar Tu, să mă primească.

Primeşte, Doamne, oaia Ta
Pierdută dar găsită,
Te îngrijeşte Tu de ea
Și vezi de e rănită.

Stefan Catalin POPA : Eşti (II)

Eşti gândul meu ascuns din tainele iubirii,
Eşti raza ce-a pătruns până-n adâncul mării,
Eşti visul meu adânc din clipele furtunii,
Eşti amintirea mea când totul dau uitării.

Esti lacrima ce-o port pe-obrazul meu uscat,
Eşti zâmbetul frumos ce chipul mi-a purtat,
Eşti adierea blândă şi sentimentul neuitat,
Eşti ruga mea-nalţată şi dorul meu aflat.

Eşti ziua ce-a venit şi noaptea ce-a trecut,
Eşti valul neoprit ce marea l-a născut,
Eşti universul meu şi tot ce am avut,
Eşti jertfa mea ce niciodată n-a durut.

Eşti rodul meu ales ce porţi mireasmă sfântă,
Eşti diamantul meu ce-mi străluceşti iubită,
Eşti primul fulg de nea când iarna e chemată,
Eşti dansul stelelor ce-mi cântă noaptea-n şoaptă.

Eşti apripile mele ce zbor fără-ncetare,
Eşti luna dintre stele ce mângâi prin tăcere,
Eşti timpul meu oprit, iubirea ce nu moare,
Eşti ceea ce-am dorit şi ceea ce mă are.

Carmen: Parintelui Arsenie Boca

Te-ai dus spre tărâm de fericire
Unde nu este întristare, nici suspin,
Unde este pace şi lumină,
Spre Cerul cel divin.

Dar ne vom întâlni,
Avem nădejde tare,
În viaţa cea eternă
Şi-acolo vom trăi

În iubire şi în armonie,
Pe Dumnezeu îl vom slăvi
Cu multă bucurie
Şi îi vom mulţumi.

Elena MARIAN: Plugusorul

Bun găsit, cinstită gazdă,
Am venit să trag o brazdă,
Cu noroc şi dor de bine
Pentru anul care vine.

V-aş ara bucata toată,
Dar ştiu că aveţi o fată,
Fata vi-i de măritat
Şi cred că ne-aţi aşteptat.

Cu plăcinte şi cu vin
Să vă meargă tot în plin.
Zi din fluier măi flăcău,
Căci tăcând îţi şade rău.

Strigaţi toţi cu glasul tare:
Trăiască fata cea mare,
Să-i dea Dumnezeu de toate
Spor la muncă, sănătate.

Pentru gazdă şi ai ei,
Ziceţi ura, măi flăcai.
La anul şi la mulţi ani!
Ia mai îndemnaţi flăcăi!
Hăi! Hăi!

Elena MARIAN: Catre mos Craciun

Trăiască România!
Trăiască tot ce-i bun!
Trăiască Moş Crăciun!

Să vie-n fiecare an
Cu sacul plin de bunătăţi
Şi la şcolarii mai sărmani
S-aducă hăinuţe şi cărţi.

Iar cei cuminţi şi-ascultători
Şi din părinţi cu stare,
Sunt mulţumiţi cu prăjituri
Şi-o săniuţă de plimbare.

Antoanela DUMITRIU: Dumnezeu

Dumnezeu este un om
Infinit de bun,
Atât de răbdător
Şi foarte iubitor.

El e Creatorul
Tuturor lucrurilor,
El a creat pe om,
L-a făcut după chipul
Şi asemănarea Lui.

El nu vrea ca noi
Să fim suferinzi
Trişti şi bolnavi
Însetaţi şi înfometaţi.

El a făcut pe om
Teafăr şi sănătos,
Fără nici un defect,
L-a făcut întreg
La minte şi la trup,

Să facă ceva bun,
Nu să fie leneş,
Să fie iertător şi milostiv
La fel ca Tatăl său.

Nu e vina Lui
Că suntem altfel;
El nu vrea
Ca omul să fie bolnav
Sau să zacă în pat;

El vrea să fie bine,
Să se bucure
Şi să lucreze,
Să facă fapte bune.

El nu e vinovat
Că noi suferim.
Noi ne îmbolnăvim
Şi ne facem rău
Singuri şi unii altora.

El vrea să fim bine,
Să fim pe picioare,
Fără să fie nevoie
Ca alţii să ne ajute.

Ne trebuie voinţă
Şi multă credinţă
Să trecem peste toate,
El nu e vinovat
Că noi suferim.

Ar trebui să înţelegem
Şi să facem
Tot ce putem,
Să nu mai suferim.

Carmen: Doi ochi

Un tânăr se-ndrăgosti
De-o fecioară, într-o zi

Şi o ceru de soţie,
Ca mireasă lui să-i fie.

Dar oricât şi-ar fi dorit
Era vis de ne-mplinit,

Ea  nu putea accepta,
Căci vedere nu avea.

Însă odată, cineva,
Ochii săi voi a-i da;

Doctorul i-a-nlocuit,
Ea vedere a primit.

Primul om ce l-a zărit
A fost prietenul iubit;

Dar atunci a observat
Şi de soţ l-a refuzat:

Orb era, cum ea a fost,
Deci să-l ia nu avea rost.

Şi-a plecat şi l-a lăsat…
El atât doar s-a rugat:

“-Deşi acum nu mă vrei,
Ai grijă de ochii mei!”

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Milostenia

Să fii milos cu cel de-aproape,
Căci Domnul te va ajuta,
Să fii milos cu orişicine
Pentru-a primi şi mântuire.

Prin milostenie faci mult bine,
Ţii semenii pe lângă tine,
Tot timpul o să fii iubit,
Cinstit, cu laudă smerit.

Dac-un aproape ceva-ţi cere,
Să nu-i întinzi a ta zgârcenie,
Mereu la masă să-l pofteşti
Merinde bune să-i cinsteşti.

Când vei pleca din astă lume,
Tu pe pământ eşti lăudat,
C-ai fost un om cu suflet mare
Ş-ai ajutat pe fiecare.