Poezii Ortodoxe

Pe drumul vieţii tot mergând
Vei întâlni oameni plângând,
Dar tu să le zâmbeşti cu drag
Căci Hristos a înviat!

Şi pe poteca din pădure
Să-ţi aminteşti mereu de lume,
Şi să îi ajuţi cu drag,
Căci Hristos a înviat!

Şi dacă obstacole apar
Şi gândurile nu dispar,
Să te gândeşti mereu cu drag,
Căci Hristos a înviat!

Hristos pe moarte a călcat
Şi lumea a luminat.
Hristos pentru tine a murit
Şi lumea a mântuit.

Hristos din moarte a-nviat
După ce S-a dus la iad
Şi lumină-a răsărit
Tuturor ce L-au iubit.

El a vrut să-ncurajeze,
El a vrut să lumineze
Şi lumii să dea nadejde.

În noaptea adâncă se rostogoleşte luna,
în candele, amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moş Crăciun, hoinar cu părul nins.

Prin beznă, vine uşor şi se duce…
Bolta podoabe de stele îşi pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din braţele Mamei preasfinte şi bune.

Blând, Micuţul întinde o mână,
magii uimiţi se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis şi de ape
Iordanului nostru din bătătură.

Maica Domnului, maica dorului,
pentru cântare, pentru lucrare,
lucrare cerească în vie domnească,
nouă încredinţată din mila de Tată.

Curge pe pământ Cuvântul cel sfânt,
precum o ploaie de stele-n văpaie,
biruieşte somnul şi vino la Domnul,
El îţi dă odihnă, rănile-ţi alină.

Harul să învingă, răul să se stingă,
lacrima să pice, focul să ridice
să aprindă dorul către-nalt Păstorul,
cel blând şi smerit, de lemn răstignit.

Biruie împietrirea, vino la iubirea
lui Hristos Dumnezeu, înalt Arhiereu,
inima să-ţi cânte, să binecuvânte
pe cel Împărat, de Paşti înviat.

Maica Domnului, maica dorului,
scoală-te creştine, mâna să se-nchine,
mătănii să bată pentru cea curată,
sfânta dorului, Maica Domnului.

Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,
pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare:
să-Ţi sorb iubirea şi să-mi fie hrană
şi rugăciunii să dau aripi de cocoare.

Se cutremură stihiile-n zare
şi bat în lemnul crucii plin de praf,
ca-n toaca din preasfânta Vinere Mare,
când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.

Eu vin la Tine cu povara-n spate,
Iisuse al meu cu chipul din icoană,
păşeşti pe moartea care ne desparte
cu învierea ta din fiecare rană.

Osteneşte vâsla închisă între pleoape…
Slova aţipeşte în Psaltire,
mă visez cu Tine mergător pe ape,
când luna păşeşte pe valul subţire.

Deschid Scriptura şi citesc vorba iubire,
Prunc din Fecioară Sfântă şi Dumnezeire.

În astă noapte, gerul muşcă din piatră crunt,
cerul seamănă argint pe brazde de pământ.

Seminţe poleite cad roiuri din stele
Peste naşterea Ta, Doamne, din colindele mele.

De două milenii, peste un colţ de lume,
ninge cu mai bine pentru vremi mai bune.

În astă noapte Te mai naşti o dată,
speranţă pentru o lume disperată.

Biserici, păsări cu piscul în nori,
despică bolta curbată cu rugi şi cântări.

Deschid Scriptura şi citesc vorba iubire,
Prunc din Fecioară, Dumnezeu şi mântuire.

Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
pavăza credinţei,
arma biruinţei,
vino azi pe cale
să-ţi dau închinare
cu dreapta la frunte,
spre plete cărunte,
cu dreapta la stele
să culeg din ele,
să semăn cu vise
ogoare întinse.
Şi vino, minune,
să-ţi spun rugăciune
să o duci la Domnul,
când biruie somnul.
Tu, pom ce-nfloreşte
şi în mine creşte,
şi nu treci prin toamnă
dezbrăcat de haină,
pom ce veşnic arde,
îmbrăcat în roade,0
ce-n cuiburi cunună
cântările sună,
lemn ales de Domnul
să-mi biruie somnul,
mai vino înflorit
cu nopţi de mai sfinţit,
chip de iasomie,
floare de Marie.
Tu, cinstită cruce,
lemnule preadulce,
către ceruri scară,
palmele-mi coboară
şi iarăşi se suie
prin cristice cuie.
La capăt de pătimi
ceru-i chin şi lacrimi
şi plânge Fecioară
că uscată-i vara,
şi udă pământul
şi lemnul preasfântul
îi soarbe durerea,
se-ntoarce puterea
şi care putere
ca o mângâiere
să fie cu tine
prin Domnul, creştine !
Amin.

1. Sfântă mare muceniţă a lui Hristos,
Sfântă Filoftee, ruga cu folos
să ne fie fie nouă. Ruga cu folos.

2. Pomeneşte a noastră suferinţă,
genunchii ni-s plecaţi. Cu umilinţă
ne rugăm ţie. Cu tăcută umilinţă.

3. Pomeneşte a noastră suferinţă de-amar,
pomeneşte neputinţa şi zbaterea-n zadar,
a firii omeneşti zbatere-n zadar.

4. Ca într-o mreajă firea ne este prinsă,
fără scăpare şi de-ntristare cuprinsă,
firea noastră omenească de-ntristare cuprinsă.

5. Fără Dumnezeu şi a Lui milostivire
sufletul ni-i osândit şi nu-i mântuire,
pe veci osândit şi fără mântuire.

6. Te rugăm pe tine, mijloceşte pentru noi
ca Cel Preaputernic să ne scape din nevoi,
din boli, neputinţă şi crâncene nevoi.

7. El însuşi te-a trimis prin aceste părţi,
preamărindu-te să ne aperi de răutăţi,
să ne păzeşti de toate cele răutăţi.

8. Sfântă Filoftee, muceniţă a lui Hristos,
priveşte la al bătrânilor plâns dureros,
la cele lacrimi de plâns dureros.

9. Ia aminte la suspinele maicilor,
apleacă-te spre cererea pruncilor,
spre cererea nevinovată a pruncilor.

10. Ştim, Sfântă Muceniţă, că pentru păcate
pătimim toate cele necurmate,
durerile şi lacrimile necurmate.

11. Boli, sărăcie, de la vrăjmaşi prigoniri,
neploaie la vreme şi atâtea ispitiri,
atâtea necurmate rele şi ispitiri.

12. Pentru toate cădem la a ta milă,
fă să nu pătimească şi cei fără de vină,
din pricina noastră, cei fără de vină.

13. Milostiveşte-te şi roagă-te Lui Dumnezeu,
roagă-te pentru noi ca să-ţi strigăm mereu:
Bucură-te Fecioară! Să-ţi strigăm mereu.

14. Căci, Sfântă Filoftee, noi te fericim,
mare muceniţă, bucură-te, amin,
acum şi pururea, bucură-te, amin.

1.O, fecioară preacurată de-a pururi sfinţită,
Tu, podoaba prodromiţilor nebiruită,
Laudă închinătorilor nebiruită…

2. Sfântul Petru Athonitul aflat-a prin tine
că-i ales Muntele Athos să ţi se închine,
loc ales Muntele Athos să ţi se închine.

3 Sfântul Petru Athonitul aflata-a uimit
că-i ales Muntele Athos şi-i afierosit,
pentru cei cuvioşi monahi afierosit.

4. Icoana ta nelucrată de mâini pământeşti,
hotărât-ai Sfântului Munte să o dăruieşti,
împăcarea cu Dumnezeu să o dăruieşti.

5. Izvor de praznic şi mântuire e a ta icoană,
prin ea, cununi ne dăruieşti, o, tu fără prihană,
cununi după vrednicie, o, tu fără prihană

6. Haruri dăruieşti celor ce te slăvesc şi te cinstesc,
cei care cu credinţă şi nădejde te măresc,
nu pier nicidecum cei care cu nădejde te măresc.

7. Tu, din negura patimilor mântuieşte-ne,
şi din necurăţia noastră, curăţeşte-ne,
o, tu, preacurată fecioară, curăţeşte-ne.

8. Tu, a noastră păzitoare neadormită,
Robilor tăi, chipul feţei tale preacinstită,
dat-ai lor chipul feţei tale preacinstită.

9. Tu, degrabă, ne întâmpini pe cei ce te chemăm,
chipul tău luminos, mulţumind îl sărutăm,
cu dragoste închinându-ne îl sărutăm.

10. Arată-ţi milele tale, Sfântă Născătoare,
primeşte cererile de folos şi a noastră strigare,
ale robilor tăi cereri şi a noastră strigare.

11. Depărtează al patimilor nor din zare,
izbăveşte-ne de ispite şi vătămare,
de trupeasca şi sufleteasca vătămare.

12. Fii a mărturisirii noastre mijlocitoare,
ajută-i pe cei ce cu dragoste arzătoare,
se închină ţie cu dragoste arzătoare.

13. Chipului tău nefăcut de mână omenească
i se închină cei ce ştiu să te cinstească,
înfricoşatele minuni ştiu să le cinstească.

14. O, pavăză tare a clerului bisericesc,
tu, stăpână a celor din cinul monahicesc,
acoperământul cinului monahicesc…

15. Miluieşte şi mântuieşte pe ortodocşi,
cu rugăciunile tale pe Părinţii cuvioşi,
pe diaconi şi popor şi pe cei cuvioşi…

16. Pe credincioşi şi pe Părinţii prodromiţi
ce la icoana ta se-nchină pururea smeriţi,
la icoana ta făcătoare de minuni smeriţi.

17. Ocroteşte-i şi cată cu a ta milostivire
spre noi şi învredniceşte-ne de iubire,
pentru Hristos, învredniceşte-ne de iubire.

18. Ca toţi creştinii în locaşurile cereşti
să se desfăteze şi cu Hristos pe veci
să vieţuiască în desfătare cu Hristos pe veci.

19. Cercetează-ne, maică de fii, iubitoare,
pe robii tăi cu mila ta, sfânta apărătoare,
pe noi cu darul tău, sfânta apărătoare.

20. Dăruieşte mântuire tuturor şi har deplin
şi tămăduire celor neputincioşi, amin,
linişte celor înviforaţi, în veci, amin.

Ochi sărutând icoana,
gând îmbrăţişând ochiul,
suflet lăcrimând gândul.

Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,
în fântâna adâncă mi-a fost dat să-mi scald privirea.
Maică, apa ta e bună, din piept stins-a durerea,
păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.

Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,
mai sărac în Dumnezeu, dar tu, maică, ai pregătit
pâinea caldă, masa plină, curcubeul în ştergar
şi viţelul Tatălui păşunat în Nesfârşit.

Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,
ca într-o sărbătoare mare fu gătită-n neprihană.
Cu odaia-mpodobită: flori de aur şi iarbă grasă,
dulcea casă mă aşteaptă cu Fecioara în icoană.

Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi şi mai ard,
apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinţi,
dar tu mă-ntăreşti acuma cu mireasma cea de nard,
cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinţi.

Maică, tu, nepământească, veşnică mult primitoare,
cu îngerească strălucire în cernitul tău veşmânt,
lan de raze izvrorăşte din icoane. În altare,
peste daruri neîntinate se pogoară Duhul Sfânt.