Poezii Ortodoxe

Pentru omul credincios
Slujitor al lui Hristos,
Moartea-i trecere firească
Punte spre viaţa cerească.

Unde este fericire
Voie bună şi iubire,
Bucurie nesfârşită
Dragoste nemărginită.

Maică Sfântă, dar divin
Floare albă ca de crin.

Maica Domnului aleasă,
Stăpână împărăteasă.

Cea mai sfântă dintre sfinţi
Vezi a noastre suferinţi

Şi ne-mprăştie durerea
Tu aduci doar mângâierea

Pe toţi oamenii iubeşti,
Tot ce-i bun le dăruieşti.

Floare gingaşă de mai,
Loc ne pregăteşti în rai.

Oamenii să te cunoască
Şi în veci să te slăvească!

S-a înfiorat pământul de lacrimi şi de jale.
O, Maica durerii !
Tu stai plângând amar pe dealul Căpăţânii,
Strângând la pieptu-ţi cald ca pe o comoară,
Pe care vrei să o fereşti, de pornirile răutăţii şi a urii
Picioarele sfinte, pătrunse de cuie, însângerate.
Picioarele care au călcat valurile mării înfuriate
Şi au sfinţit pământul.
Apoi, ochii tăi, înroşiţi de lacrimi,
Abia pot să mai privească,
Mâinile cele preacurate, care au dat atâtea binecuvântări
Şi au vindecat atâtea boli,
Cum sunt ţintuite pe lemnul aspru şi uscat al crucii tari.
Urechile tale aud printre vorbele de ocară şi pline de dispreţ,
Răsuflarea dulce a Fiului tău
Şi bătăile inimii Lui cum se sting uşor.
Şi atunci, simţi prin inima de Mamă,
Sabia proorocită de dreptul Simeon,
Cum se învârte mai cu cruzime în rană.

O, Maică a durerii !
Sufletu-ţi gingaş, preacurat şi sfânt
Se sfâşie de mare amărăciune.
Şi întrebările se nasc pe rând :
- Unde sunteţi voi, cei de aproape
Ce L-aţi cunoscut ?
Petru şi ceilalţi apostoli
Unde v-aţi ascuns şi a-ţi fugit?
Slăbănogule de la Vitezda, nu eşti prin mulţime ?
Oameni care a-ţi fost odinioară
Orbi, şchiopi, surzi şi muţi, paralitci, îndrăciţi
De ce nu veniţi aici cu mine
Şi minunile Lui, să le descoperiţi ?
Poate aşa s-or îndura
Şi pe El, de pe cruce mi-l vor da.
Unde sunteţi cei cinci mii de bărbaţi
Ce aţi fost hrăniţi de Fiul meu cel dulce în pustie.
De ce nu v-aţi unit să împiedicaţi
Osânda cea mai crudă, din câte au fost să fie ?
De ce aţi plecat, cum de L-aţi părasit
Durerea-mi mare de mamă, cu cine s-o alin ?
În jur sunt numai priviri pline de răutate.
Iar Fiul meu, Stăpânul meu, dulcele Iisus
E acum pe moarte.

O, scump Iisus, nu mă lăsa !
Ce mult aş vrea să-Ţi scot cununa de spini
Ce îţi apasă atât de tare fruntea.
În locul sângelui ce-Ţi curge din vinele sfinţite
Ţi-aş da sângele meu de mamă,
Viaţa mea Ţi-aş da, Stăpâne prea iubite.
O, Dumnezeul meu şi Fiul meu dorit !
Cât de singur eşti şi cât de părăsit.
Ce-au putut să-Ţi facă …
De ce te-ai dat lor ca un miel ?
Tu Creatorule, a tot ce-i pe pământ şi-n cer
De ce Te-ai lăsat vândut de Iuda cel mişel ?
Nu, nu muri cel ce ai înviat pe Lazăr!
Milostiveşte-te de mine, mama Ta,
Cum te-ai milostivit de lacrimile văduvei din Nain.
Şi pe fiul ei, singurul născut,
Pe care îl ducea spre groapă,
Viu i l-ai dat, scăpându-l de iad şi chin.
Îndură-te Stăpâne, Cel ce Te-ai lăsat pe cruce răstignit,
Îndură-te de mine, mama Ta,
O, Fiul meu iubit!

Pleoapele vinete ale Răstignitului se deschid uşor.
Şi lacrimile îi curg de milă, pentru mamă şi al său popor.
O învălui pe dulcea lui Măicuţă cu trista sa privire
Şi c-un efort, îi spuse abia şoptit :
- Femeie, iată fiul tău !
Apoi privirea-i se mută la ucenicul cel iubit şi-i spuse :
- Iată Mama ta.
Întunericul cuprinse crucea şi mulţimea.
Pământul Golgotei, plângea.

Mai fa-ma Doamne sa mai fiu
Cu sufletul curat.
Ca-n anii cand eram copil
Departe de pacat.

Sa nu ma poate amagi
Nici lenea, nici minciuna,
Sa invat din nou a iubi,
Sa nu cunosc ce-i ura.

As vrea sa fiu din nou copil,
La suflet si la viata
Sa nu ma tulbure nimic,
Sa fiu curat in viata.

Tu Doamne imi cunosti dorinta,
Ca sa mai fiu odata cum am fost,
Sa le fac toate cu iubire
In toate sa gasesc folos.

Mai bine orb, decât să vezi
Păcatele pierzării.
Mai bine surd, decât să auzi
Cuvintele ocării.

Mai bine şchiop, decât să mergi
Pe calea de păcate.
Mai bine mut, decât să cânţi
Cuvinte desfrânate.

Mai bine un nebun crezut,
Decât să-ţi capeţi slava.
Căci slava înşelătoarei lumi
E lauda bolnavă!

Dacă ar fi, să fiu o floare,
Mi-aş deschide din petale,
Spre soarele, Iisus Hristos
Care străluceşte veşnic, luminos.

Dacă ar fi, să fiu un pom,
Aş rodi pentru al meu Domn.
Rod curat, păstrat neprihănit,
Pentru Părintele Ceresc, iubit.

O pasăre călătoare de aş fi,
Pe cer alene aş pluti,
M-aş înalţa spre Ziditor,
Cuprinsă de un tainic dor.

Dar nu sunt pasăre, floare sau pom.
Sunt cununa creaţiei, un om.
Dator ca să iubesc pe Cel ce ne-a creat
Aş vrea sa fiu creştin adevărat.

Nu am crinul de lumină,
De noroi mi-i viaţa plină,
Ochii-s dezbrăcaţi de taine,
Hâd păcatul pe ecrane,
Şi Tu… plângi peste icoane!
Dar… nu-i plânsu-Ţi în zadar,
Tu eşti cea plină de har!

Maică Sfântă şi Fecioară
Cânt suav de primăvară,
Lauda fecioarelor,
Lacrima izvoarelor,
Lacrima pământului,
Inima Cuvântului,
Bucuria Cerului,
Lacătul misterului.

Ruga mea la Tine zboară
Inima mi-o înfioară,
De iubire- un strop măcar-
Şi-ntr-al ei rece altar
Răsădeşte flori de har!…
Că Tu eşti Măicuţă bună
Floare-a Cerului – cunună.

Pe a cântecului scară
Maică bună Te coboară,
Şi dă foc păcatului…
Lacrima Cuvântului,
Lacătul misterelor
Şi regina stelelor.
Căci noi spunem iar şi iar –
Tu eşti „Cea plină de har”.

Cad fulgi bogaţi din cer
În seara asta sfântă
Iar îngerii ne-ncântă
Cu vesel “leru-i ler”.

Căci s-a născut Iisus
În seara de Crăciun.
Un Sfânt Copil şi bun,
În ieslea cea de sus.

Iar Maica Lui, Maria,
Mereu Îl legăna
Şi-n braţe Îl purta,
Căci El este Mesia.

E o tindă a Raiului,
E o stea a cerului.
E un loc al împlinirii,
Un loc dedicat iubirii.

Acolo râzi, acolo  plângi,
Acolo virtuţile le strângi.
Acolo lacrimile curg,
Pentru păcate ce-ai făcut.

Rugăciunea veşnic curge,
Ca un pârâu de apă dulce.
Iubirea mereu înfloreşte,
Şi inimile veseleşte.

Vin norii grei din răsărit,
Se-ndreaptă spre apus.
Iisus pe cruce răstignit,
De oameni a fost pus.

Cel ce de mai înainte-a fost
În cerul Său cel sfânt,
Spre lume Faţa Şi-a întors
Să moară pe pământ.

El ne-a iubit atât de mult
Şi mult a suferit,
Şi-a vrut să scoată din trecut
Pe-Adam ce a pierit.

Din moarte la viaţă
De pe pământ la cer
Cu inima voioasă
Îl lăudăm pe El!