Poezii Ortodoxe

Maica Sfântă e salvarea mea
Din orice împrejurare grea.
Ruga noastră o primeşte
Căci pe oameni îi iubeşte.

Când sfârşitul va veni
Pe-al său Fiu va îmblânzi,
Mânia să-i potolească,
Lumea să o mântuiască.

La judecata cea grea
Mult ne poate ajuta
Iertare va mijoci
Pentru toţi ce-o vor cinsti.

Căci Fiul pe Maica Sa
Oricând o va asculta,
Rugăcinea-i împlineşte,
Tot ce vrea îi dăruieşte.

Când nici un om din lume
nu va mai suferi,
Când frate pe-al său frate
nu se va duşmăni,

Când orice muritor
în rai va fi primit,
Şi-n iad nu va fi nimeni
amarnic chinuit,

Atunci, numai atunci
fi-voi fericită.
Chiar dacă eu de nimeni
nu aş mai fi iubită.

Când ai îngeri de lumină
Ce-s trimişi de Dumnezeu,
Mergi pe cale fără teamă,
Căci ei biruie ce-i rău.

De vei fi la grea-ncercare,
Cheamă-atunci în ajutor
Şi pe Mihail Arhanghelul
E grabnic izbăvitor.

Iar în orice luptă-n viaţă
Şi la El să te gândeşti,
Fiindcă este cel mai mare
Dintre oştile cereşti.

De Tine se bucură
Toată făptura
Soborul îngeresc,
Toţi Sfinţii
Şi neamul omenesc.

Din pântecele tău curat
Pruncul Iisus viaţă a luat
Împăratul tuturor
S-a născut mântuitor.
Mărire Ţie, Preasfântă Marie!

Eram copil plăpând
când te-am chemat întâia oară,
Ştiam că Tu exişti,
că-mi duci a mea povară.

Deşi nu te vedeam, dar inima-mi spunea
de Tine Doamne Sfinte şi-n taină se ruga.
Ştia că eşti iubire, iertare, bunătate,
că vrei să ne fereşti de rău şi de păcate.

Ştiam că Tu ai vrea să fiu la fel ca Tine,
doream să-mi fie viaţa o jertfă de iubire.
Dar vremea a trecut şi repede-am uitat
ce îmi doream fiind copil nevinovat.

În lume sunt taine ascunse,
Sunt taine de nimeni pătrunse;
Creatorul celor văzute şi nevăzute
Le poate dezvălui şi face cunoscute.

El lasă să descoperim,
Spre bine noi să folosim
Ce pentru oameni El a dat,
Dar nu pentru amar păcat.

Prin trudă sfântă vom găsi
Ce Domnul va îngădui
Ca sufletul să-l mântuiască
Şi de păcat să ne ferească.

Oaia este blândă şi ascultătoare,
Omului îi este mult folositoare.
Ne dă hrană şi îmbrăcăminte,
Oaia este bună, tăcută şi cuminte.

Liniştită paşte ea mereu în turmă,
Lupul greu mai poate s-o prindă din urmă.
Deşi ea nu ştie deloc ca să lupte,
Oile-s puternice pentru că sunt multe.

Dar pe oaia ce de turmă s-a îndepărtat,
Lupul poate să o prindă uşor, de îndat’.
Căci cu râvnă el le tot urmăreşte
Şi moment prielnic de atac găseşte.

Bucuroase pasc oile-mpreună,
Iar păstorul cu drag mereu le îndrumă.
Spre păşune proaspătă, curată şi verde
Şi cu grijă mare el de toate vede.

Daca vreodată una e rănită,
De păstor ea este mai mult îngrijită.
O pune în spate, repede-o ridică,
Oiţa este de păstor iubită.

Din Cer vuiet a venit
Limbi de foc s-au răspândit
Peste Apostolii lui Hristos,
Ce i se rugau pios.

Duhul Sfânt i-a învăluit,
I-a sfiţit, i-a întărit,
Ca în lume să pornească,
Şi să propovăduiască.

Oile să i le-adune,
Ori de-s rele, ori de-s bune
Şi în staulul Său Sfânt,
Să le-adape pe pământ.

Din izvorul nemuririi
Şi cu flacăra iubirii,
Tot cu drag să le îndrume
Către-aleasa Lui păşune.

Trandafiri se deschideau,
Dulci miresme dăruiau,
Ucenicii împărţeau
Harul Sfânt cui îl doreau.

Crinul Alb iar înflorea,
Maica Sfântă alina
Suflete îndurerate,
Greu robite de păcate.

Soarele viu strălucea,
Lumea el o lumina;
Oameni mulţi au cunoscut,
Adevărul au văzut.

Creştini am fost, creştini vom fi,
Cu Domnul noi vom birui.
Hristos e viu, e-n veci Stăpân,
E sfânt, e iubitor şi bun.

Fii Doamne sprijin şi-ajutor
Acestui credincios popor!
Ajută-ne să te cinstim,
Credinţa dreaptă s-o păzim!

Oare care frumuseţe
Îi place lui Dumnezeu?
Cea trupească, trecătoare,
Sau a sufletului tău?

Căci mult noi ne străduim
Corpul să-l împodobim,
Dar de suflet am uitat
Să-l păstrăm măcar curat.

Cine-n viaţă cât trăieşte
Sufletul împodobeşte,
E lui Dumnezeu plăcut,
Voia Sa el a făcut.

Iar de-aici când vom pleca,
Sufletul ne va zbura
Către bunul Creator,
Dacă i-am slujit cu dor.