Poezii Ortodoxe

Doamne, îţi mulţumesc că mi-ai dat
Ochi de privit şi mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit şi gură de sărutat!

Paşi, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Şi mintea s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!

Şi, Doamne, eu îţi mulţumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ţii
Dar eu, nu Ţi-am dat decât poezii,

Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni şi cât îi iubesc
Şi câte-am făcut ca să-i mulţumesc!

Adeseori când vă rugaţi
Cu dragoste fierbinte,
Un gând la Domnul înălţaţi
Şi pentru animalele smerite.

Chiar dacă nu au păcate,
Dar pentru ale  noastre rele,
Suferă destul de mult,
Să ne rugăm şi pentru ele!

Fericire dacă vrem
Gânduri bune să avem,
Dragoste şi-ngăduinţă
Pentru oricare fiinţă.

Talanţii ce i-am primit
Să-nmulţim necontenit.
Pe Domnul să Îl iubim,
Voia Lui să o-mplinim.

Cel ce lumea a creat
Şi viaţă întâi a dat,
Poate să ne rânduiască
Fericirea pământească.

Chiar dacă vremuri grele
În lume vor veni,
Avem Ocrotitoare,
Cu Ea vom birui.

Îndrumă-ne Măicuţă
Nădejde să avem
Şi-n orice suferinţă
La tine s-alergăm.

Ajută-ne Fecioară
Ca toţi să te iubim
Şi numele tău sfânt
Cu drag să îl rostim.

Ca să-nflorească iar
crinul curăţiei
Şi ca iubirea sfântă să răsară
în inimile tuturor,
Ca să pătrundă iar lumina
acolo unde-i întuneric
Şi orice om să îl slăvească
pe bunul Creator,
Să-i auzim chemarea-i blândă,
să fim cuprinşi de-un tainic dor,
Ca să iertăm,
să biruim în luptă,
Pe Domnul să-L rugăm!

Ai plecat la Ceruri sus,
cum se cuvenea,
La fiul tău, Iisus,
fiind Maica Sa.

Ai plecat de pe pământ,
dar şi-acum tu eşti
Maica noastră bună
care ne iubeşti.

Cu dragoste ne veghezi,
viaţa ne-o îndrumi,
Spre liman ne îndreptezi,
ne scapi de furtuni.

Far ce tot călăuzeşti
călători prin noapte,
Ne ajuţi, ne izbăveşti
de grele păcate.

Fericită tu să fii
în Sfânta-Împărăţie,
Iar de la oameni să ai
multă bucurie.

Iertând oricui,
Vom fi iertaţi,
De orice rău
Vom fi scăpaţi.

Dăruind,
vom dobândi
mai mult
decât am dori.

Iubind pe toţi,
vom fi iubiţi
şi vom putea fi
fericiti.

Maica îndurărilor,
Crăiasa luminilor,
Fecioară curată,
Floare-nmiresmată.

Crinul alb din rai,
Fericire dai.
Mâna ta o-ntinzi
Spre cei suferinzi.

La grea încercare
Tu ne eşti scăpare.
Iertare mijloceşti,
Pace-n suflet dăruieşti.

O stea din nou azi a căzut,
Dar încă mai sunt stele,
Iar luna cea aleasă este
Împărăteasă peste ele.

Şi pe pământ mai sunt lumini
Ce luminează-n noapte
Şi întuneric greu ar fi
Dacă s-ar stinge toate.

Iar sus în Cer e-un Soare
Ce veşnic luminează,
şi Luna cea aleasă
E Sfânta Împărăteasă.

Iar Stelele sunt Sfinţii,
Ce neîncetat sclipesc
Dând slavă şi cinstire
Împăratului ceresc.

O, Maica lui Dumnezeu,
Ce-ai plecat la Fiul Tău,
Lângă El împărăţeşti
Peste oştile cereşti.

Pentru noi eşti solitoare,
Creştinilor păzitoare,
Loc în rai ne pregăteşti,
Sfârşit bun ne dăruieşti.

Ne eşti pace, bucurie,
Dragoste şi armonie.
În veci să fii fericită,
De toţi oamenii mărită!