Ioana VOICILA DOBRE : Recunostinta

Doamne, îţi mulţumesc că mi-ai dat
Ochi de privit şi mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit şi gură de sărutat!

Paşi, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Şi mintea s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!

Şi, Doamne, eu îţi mulţumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ţii
Dar eu, nu Ţi-am dat decât poezii,

Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni şi cât îi iubesc
Şi câte-am făcut ca să-i mulţumesc!

Carmen: Animale

Adeseori când vă rugaţi
Cu dragoste fierbinte,
Un gând la Domnul înălţaţi
Şi pentru animalele smerite.

Chiar dacă nu au păcate,
Dar pentru ale  noastre rele,
Suferă destul de mult,
Să ne rugăm şi pentru ele!

Ioana : Pe Domnul sa rugam!

Ca să-nflorească iar
crinul curăţiei
Şi ca iubirea sfântă să răsară
în inimile tuturor,
Ca să pătrundă iar lumina
acolo unde-i întuneric
Şi orice om să îl slăvească
pe bunul Creator,
Să-i auzim chemarea-i blândă,
să fim cuprinşi de-un tainic dor,
Ca să iertăm,
să biruim în luptă,
Pe Domnul să-L rugăm!

Carmen : Sa ai bucurie!

Ai plecat la Ceruri sus,
cum se cuvenea,
La fiul tău, Iisus,
fiind Maica Sa.

Ai plecat de pe pământ,
dar şi-acum tu eşti
Maica noastră bună
care ne iubeşti.

Cu dragoste ne veghezi,
viaţa ne-o îndrumi,
Spre liman ne îndreptezi,
ne scapi de furtuni.

Far ce tot călăuzeşti
călători prin noapte,
Ne ajuţi, ne izbăveşti
de grele păcate.

Fericită tu să fii
în Sfânta-Împărăţie,
Iar de la oameni să ai
multă bucurie.

Carmen : Luna

O stea din nou azi a căzut,
Dar încă mai sunt stele,
Iar luna cea aleasă este
Împărăteasă peste ele.

Şi pe pământ mai sunt lumini
Ce luminează-n noapte
Şi întuneric greu ar fi
Dacă s-ar stinge toate.

Iar sus în Cer e-un Soare
Ce veşnic luminează,
şi Luna cea aleasă
E Sfânta Împărăteasă.

Iar Stelele sunt Sfinţii,
Ce neîncetat sclipesc
Dând slavă şi cinstire
Împăratului ceresc.