Poezii Ortodoxe

În cea ageră-ţi privire
Se ascunde nemurire.
Vocea clară, cristalină
De viaţă este plină.

Tinereţea ce o ai
Domnului cu drag s-o dai.
C-un gând bun să însoţeşti
Pe-orice om ce întâlneşti.

Iar de ai vreo supărare
Maica Domnului-i scăpare
De-i vei spune suferinţa
Îţi va-ndeplini dorinţa.

Tolba cu păcate
S-o arunc e cu dreptate,
Ca să n-o iau după moarte.

Toate păcatele mele,
De se-adună, se fac grele.
Cum voi merge-n rai cu ele?

De le voi mărturisi
Domnul mă va milui
Pierdute ele vor fi.

Dimineaţa începe c-o rază de soare,
Florile îşi deschid suave petale;
Domnul ne dă lumină,
Cerească binecuvântare.

Mirosul lor plăcut, viu parfumat
Este de oameni mult admirat;
Harul cel Sfânt pătrunde în inimi
În chip minunat.

Râd flori înveşmântate
În colorate petale.
Sub sclipiri vesele de soare;
Taina credinţei, cât e de mare!

Maica Sfântă e salvarea mea
Din orice împrejurare grea.
Ruga noastră o primeşte
Căci pe oameni îi iubeşte.

Când sfârşitul va veni
Pe-al său Fiu va îmblânzi,
Mânia să-i potolească,
Lumea să o mântuiască.

La judecata cea grea
Mult ne poate ajuta
Iertare va mijoci
Pentru toţi ce-o vor cinsti.

Căci Fiul pe Maica Sa
Oricând o va asculta,
Rugăcinea-i împlineşte,
Tot ce vrea îi dăruieşte.

Când nici un om din lume
nu va mai suferi,
Când frate pe-al său frate
nu se va duşmăni,

Când orice muritor
în rai va fi primit,
Şi-n iad nu va fi nimeni
amarnic chinuit,

Atunci, numai atunci
fi-voi fericită.
Chiar dacă eu de nimeni
nu aş mai fi iubită.

În livada lui Hristos
Mulţi copii tu ai adus
Ca să cânte tot voios
Într-un cor armonios.

În livada lui Hristos
Vreau şi eu cu ei să fiu
Deci îndreaptă-mă mereu
Pe drumul cel luminos.

Să fim toţi tot împreună
Cu Mama noastră de mână,
Să ne veselim frumos
În livada lui Hristos.

Când ai îngeri de lumină
Ce-s trimişi de Dumnezeu,
Mergi pe cale fără teamă,
Căci ei biruie ce-i rău.

De vei fi la grea-ncercare,
Cheamă-atunci în ajutor
Şi pe Mihail Arhanghelul
E grabnic izbăvitor.

Iar în orice luptă-n viaţă
Şi la El să te gândeşti,
Fiindcă este cel mai mare
Dintre oştile cereşti.

De Tine se bucură
Toată făptura
Soborul îngeresc,
Toţi Sfinţii
Şi neamul omenesc.

Din pântecele tău curat
Pruncul Iisus viaţă a luat
Împăratul tuturor
S-a născut mântuitor.
Mărire Ţie, Preasfântă Marie!

Eram copil plăpând
când te-am chemat întâia oară,
Ştiam că Tu exişti,
că-mi duci a mea povară.

Deşi nu te vedeam, dar inima-mi spunea
de Tine Doamne Sfinte şi-n taină se ruga.
Ştia că eşti iubire, iertare, bunătate,
că vrei să ne fereşti de rău şi de păcate.

Ştiam că Tu ai vrea să fiu la fel ca Tine,
doream să-mi fie viaţa o jertfă de iubire.
Dar vremea a trecut şi repede-am uitat
ce îmi doream fiind copil nevinovat.

În lume sunt taine ascunse,
Sunt taine de nimeni pătrunse;
Creatorul celor văzute şi nevăzute
Le poate dezvălui şi face cunoscute.

El lasă să descoperim,
Spre bine noi să folosim
Ce pentru oameni El a dat,
Dar nu pentru amar păcat.

Prin trudă sfântă vom găsi
Ce Domnul va îngădui
Ca sufletul să-l mântuiască
Şi de păcat să ne ferească.