Poezii Ortodoxe

Toţi vom muri,
De astă lume
Ne vom despărţi,

Dar ne vom întâlni apoi,
Cu Dumnezeu
Şi noi între noi.

La bine sau la rău,
Fiecare cum a vieţuit,
După felul său.

De-am trăit cucernic
Pe acest pământ,
Vom ajunge toţi
În Raiul cel sfânt.

Te chem Iisuse ca să vii,
Locaş să-ţi fie al meu suflet,
Te-aştept în nopţile târzii
Ca un copil, cu scâncet.

Imn de mărire să Îţi cânt,
Că m-ai adus la viaţă,
Să mă inunzi de fericire,
Să-mi fii lumină şi povaţă.

Să simt că al Tău sunt pe veci,
Că ţii nespus la mine,
Că vrei în Rai ca să mă duci,
Să fiu mereu cu Tine.

În mintea mea să Te păstrez
Ca pe-o comoară sfântă,
Viaţa mea toată să-mi veghezi,
Să mă fereşti de-osândă.

Întinerim, îmbătrânind în fapte bune,
Cu fiecare clipă întinerim,
de ne apropiem, Doamne, de Tine.

“Înnoise-vor ca ale vulturului
tinereţile tale”,
cântă psalmistul David;

Să înnoim haina sufletului,
în orice vreme,
prin spovedanii.

“Fericiţi cei ce nădăjduiesc în Domnul”;
Slavă lui Dumnezeu,
cu mulţumire, să-i aducă tot omul.

Doar cel vrăjmaş îl trage
Pe om spre animale
Şi vrea să-i schimbe chipul
Prin măşti, prin rea purtare.

Omul prin a lui neascultare
A distrus şi natura înconjurătoare.
Ce însuşi Dumnezeu a creat
De nimeni nu poate fi făcut,
Ci numai imitat.

Acestea eu imi doresc
Cu râvnă ca să muncesc
Şi voios eu să ii cânt
Lui Hristos pe-acest pământ.

Iar El cu dragostea Sa
Totdeauna îmi va da
Ceea ce îmi foloseşte,
După cum El rânduieşte.

Să cad este omenesc,
Să mă scol, dumnezeesc.

Singur de voi merge-n viaţă
Cine-mi va da o povaţă?

Răul pot să schimb în bine,
Dacă, Doamne, eşti cu mine.

O, Maică preafrumoasă
La suflet şi la chip,
Aleasă împărăteasă
Pe lume ai venit.

Tu să te bucuri veşnic
Cu Fiul tău iubit,
S-ajuţi pe fiecare
Să fie fericit.

Fecioara cea mai Sfântă
E mama lui Iisus
Şi maica tuturora
A noastră-n Ceruri sus.

Tu suferi pentru lume,
Cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti întotdeauna
Alăturea de noi.

Copii în grea durere
Sărmani şi necăjiţi,
De inima de mamă
Se simt ei ocrotiţi.

Că mama îi nădejdea,
Izvor de mângâieri;
Dacă îi spui durerea
Tu capeţi noi puteri.

Hristos ar vrea
Ca să vorbim mai des cu El,
Să îl chemăm în rugăciune;
Ar vrea să Îl iubim mai mult,
Să îi urmăm prin fapte bune;

Ar vrea să îi iertăm pe toţi,
Cum şi El a iertat
Chiar pe aceia care
Cumplit L-au chinuit,
Deşi era nevinovat.

Inima de gheaţă este transparentă,
Prin ea poţi vedea ce poartă în sine;
Ea conservă la rece sentimente,
Omenia o păstrează bine.

Este tare în vremuri de frig,
Rezistă la ger, la furtună.
Nimic nu o poate schimba,
Decât o adiere de căldură.