Poezii Ortodoxe

O pruncă aleasă
În lume s-a născut,
Din Sfinţi părinţi,
Ce viaţă curată au avut.

Ea s-a născut s-aducă
În suflet bucurie,
S-aducă izbăvire
De orişice robie.

S-aducă pace unde
E încă tulburare,
Să poată mijloci
La Dumnezeu iertare.

O, Sfântă pruncă, fie-ţi milă
De tânăr, de bătrân,
De toţi copiii,
De pruncii de la sân

De cei care în lume
Aşteaptă să se nască,
La Dumnezeu tu cere
Ca să ne mântuiască!

Când pe lume ai venit,
Soarele a răsărit,
Îngeri te-au înconjurat,
Făptura s-a bucurat.

Mama-n braţe te ţinea
Şi cu lapte te hrănea;
Tatăl tău se minuna
Şi cu drag el te privea.

Domnului i-au mulţumit
Pentru darul ce-au primit.
Cum a fost proorocit,
Tu în lume ai venit

Ca din Tine să se nască,
Pe noi să ne mântuiască,
Hristos-Fiul cel iubit
Ce pentru noi s-a jertfit.

La a Ta adormire
Întru Domnul, Marie,
O întreagă omenire
Te simte vie
Şi îţi aduce mărire.

Deşi la Cer te-ai suit,
Pe noi nu ne-ai părăsit.
Lumea te binecuvântă,
Dulce ea acum îţi cântă.
Rugăciuni în cor,
Se ridică înălţător.

Mamă sfântă, ascultă
Şi o umilă făptură,
Ce e ostilă cu ea însăşi.
Ai milă!
Tu eşti reală
Şi aici pe Pământ.
Ascultă fiecare cuvânt
Ce e rostit cu avânt.

Către tine Fecioară
Ochii-mi lăcrămiază,
Fiinţa mea suferă
Şi buzele murmură…
Tu ştii ce e suferinţa
De mamă.
Ajută-mă!

Când griji, suferinţi
Din nou mă-mpresoară,
Mă rog iar Ţie,
Preabună Fecioară.

Vino în al meu suflet,
Ajută-mi, mă luminează,
Pe calea cea aleasă
Tu mă îndreptează

Călătoreşte cu mine
Cât voi mai fi în lume;
Rostesc azi cu drag
Al tău preasfânt nume.

Copilul bun ascultă povaţa înţeleaptă,
Iar de-a greşit, greşeala şi-o îndreaptă,
Pe cei din jur iubeşte, pe-oricine a iertat,
Nu este om cu care să fie el certat.

Părinţii şi-i iubeşte cu-o dragoste profundă
Vorba lor, pentru el lege-i, de ei mereu ascultă
Şi îi ajută la treburi cu râvnă şi cu spor,
Pe fraţii săi nu-i uită, le este bun prieten lor.

La şcoală e exemplu pentru colegii săi,
Nu vrea nicicând să umble pe alte rele căi.
El bucurie multă ca să aducă vrea
Părinţilor, profesorilor , oricât el va putea.

De Dumnezeu nu uită, îl cheamă-n ajutor,
Dar îi şi mulţumeşte, aşa cum e dator.
Căci  mult iubeşte Domnul pe-aceşti copii cuminţi,
Şi-ascultă totdeauna ale lor rugăminţi.

Într-o zi prin lume
La drum am pornit
Şi-o brăţară scumpă
Pe cale-am găsit.

Preţioase metale
Frumos aranjate,
Pietre colorate,
Multe nestemate.

Iubirea şi mila
Ca aurul erau,
Jertfa, dăruirea
La fel străluceau.

Aur alb – curăţia,
Apărea lămurit,
Smerenia, ascultarea
Sclipeau necontenit.

Fir argintiu, răbdarea,
Le asorta mai mult,
Iar înţelepciunea
Le îmbina tăcând.

Blândeţea, iertarea
Mult împodobeau,
Împreună toate
Legate erau.

Brăţara aceasta
Aş vrea s-o păstrez,
Cu mine s-o port,
Să n-o înstrăinez.

Ca o dulceaţă minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbălsămată de peste tot
bucuria vieţii ne înfăşoară.
Şi inimile noastre însetoşate
sorb din adânca înfiorare,
ca peştii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.

Bucură-te Sfântă Maică,
Tu, ce ieri te-ai întristat,
Căci după a Sa Răstignire,
Fiul Tău a înviat!

Veseleşte-te Fecioară,
Tu ce ieri ai suferit,
Căci iată, Stăpânul vieţii,
Din mormânt, viu a ieşit!

Fericită fii Marie,
Căci în veci cu Fiul Tău
Te vei veseli în ceruri,
Căci El este Dumnezeu!

Hristos a înviat!
Repetă iar în taină
Inima mea şi gândul,
Fiinţa mea întreagă.

A înviat Hristos!
Ce mare fericire,
Avem acum nădejde
De-a noastră mântuire.

Din focul cel divin,
Trimis din Ceruri,
Veniţi cu bucurie
S-aprindem iar făclii.

S-aprindem şi în inimi
Al dragostei fior
Către ai noştri semeni
Şi-al nostru Creator!

Să ardă orice spin
De ură sau mândrie,
S-alunge vrăjmăşia,
Orice făţărnicie.

Să fim curaţi ca floarea
Cea albă din grădini,
Să răspândim în jur
Miresme şi lumini!