Poezii Ortodoxe

Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.

Toţi vom muri,
De astă lume
Ne vom despărţi,

Dar ne vom întâlni apoi,
Cu Dumnezeu
Şi noi între noi.

La bine sau la rău,
Fiecare cum a vieţuit,
După felul său.

De-am trăit cucernic
Pe acest pământ,
Vom ajunge toţi
În Raiul cel sfânt.

Hristos ar vrea
Ca să vorbim mai des cu El,
Să îl chemăm în rugăciune;
Ar vrea să Îl iubim mai mult,
Să îi urmăm prin fapte bune;

Ar vrea să îi iertăm pe toţi,
Cum şi El a iertat
Chiar pe aceia care
Cumplit L-au chinuit,
Deşi era nevinovat.

Inima de gheaţă este transparentă,
Prin ea poţi vedea ce poartă în sine;
Ea conservă la rece sentimente,
Omenia o păstrează bine.

Este tare în vremuri de frig,
Rezistă la ger, la furtună.
Nimic nu o poate schimba,
Decât o adiere de căldură.

Bucură-te Preacurată
Care ieri te-ai tânguit,
Iată Fiul tău cu slavă
Din mormânt a răsărit.

Toată firea prăznuieşte
Învierea lui Hristos
Toate se îmbracă astăzi
Cu veşmânt mai luminos.

Îngerii şi pământenii
Cântă azi acelaşi grai,
Iar Adam şi cu tâlharul
Azi se veselesc în rai.

Nu mai este astăzi pază
În Edenul cel ceresc,
Uşa stă mereu deschisă
Pentru neamul creştinesc.

De Tine Doamne am uitat
În tumultul vieţii-aprinse,
Revino iar în viaţa mea,
Înflăcărează candela mea stinsă.

Nu mă lăsa să pier aşa
Robit de patimile grele,
Ci vino  şi-mi opreşte Tu
Urcuşul meu spre cele rele.

Cândva am fost şi eu curat,
Ca neaua care-acum se pune,
Dar iată rău m-am tot schimbat,
Revino-n viaţa ce-mi apune!

Să fiu pe veci al Tău aş vrea
Cu toţi pe care-i port în gând,
Dar lupta vieţii este grea,
Ajută-mă, îţi cer plângând.