Rodica : Suflet de copil

Eram copil plăpând
când te-am chemat întâia oară,
Ştiam că Tu exişti,
că-mi duci a mea povară.

Deşi nu te vedeam, dar inima-mi spunea
de Tine Doamne Sfinte şi-n taină se ruga.
Ştia că eşti iubire, iertare, bunătate,
că vrei să ne fereşti de rău şi de păcate.

Ştiam că Tu ai vrea să fiu la fel ca Tine,
doream să-mi fie viaţa o jertfă de iubire.
Dar vremea a trecut şi repede-am uitat
ce îmi doream fiind copil nevinovat.

Rodica : Uitare

De Tine Doamne am uitat
În tumultul vieţii-aprinse,
Revino iar în viaţa mea,
Înflăcărează candela mea stinsă.

Nu mă lăsa să pier aşa
Robit de patimile grele,
Ci vino  şi-mi opreşte Tu
Urcuşul meu spre cele rele.

Cândva am fost şi eu curat,
Ca neaua care-acum se pune,
Dar iată rău m-am tot schimbat,
Revino-n viaţa ce-mi apune!

Să fiu pe veci al Tău aş vrea
Cu toţi pe care-i port în gând,
Dar lupta vieţii este grea,
Ajută-mă, îţi cer plângând.

Ioana : De vrei

Doamne, de Tu vrei
Suferinţa să mi-o iei,
Căci eu sunt prea slab
Şi nu pot s-o rabd.

Doamne-aş vrea să te iubesc,
Voia să îţi împlinesc
Şi la greu să nu cârtesc,
Doar să-ţi mulţumesc.

Dar eu singură nu pot,
Ci ajută-mă în tot,
Vino şi-n sufletul meu,
Varsă-n el din Harul Tău.

Carmen : Rusalii

Din Cer vuiet a venit
Limbi de foc s-au răspândit
Peste Apostolii lui Hristos,
Ce i se rugau pios.

Duhul Sfânt i-a învăluit,
I-a sfiţit, i-a întărit,
Ca în lume să pornească,
Şi să propovăduiască.

Oile să i le-adune,
Ori de-s rele, ori de-s bune
Şi în staulul Său Sfânt,
Să le-adape pe pământ.

Din izvorul nemuririi
Şi cu flacăra iubirii,
Tot cu drag să le îndrume
Către-aleasa Lui păşune.

Trandafiri se deschideau,
Dulci miresme dăruiau,
Ucenicii împărţeau
Harul Sfânt cui îl doreau.

Crinul Alb iar înflorea,
Maica Sfântă alina
Suflete îndurerate,
Greu robite de păcate.

Soarele viu strălucea,
Lumea el o lumina;
Oameni mulţi au cunoscut,
Adevărul au văzut.

Ioana : Tu, Doamne!

Viaţa îmi veghezi
Cu iubire sfântă,
Paşii mi-i îndrepţi
Cu dragoste multă.

Ce pare-ntâmplător
De Tine-i rânduit,
Ce îmi este greu
Spre bine-i dăruit.

Tu eşti Creatorul
Pe toate le ştii,
Cunoşti viitorul,
Mă poţi mântui.

Aşa cum mlădiţa
Fără sevă moare,
Eu nu pot trăi
Fără a Ta îndurare.

Carmen : La Iezer

Printre văi, peste coline
Lângă ape cristaline
E un iezer minunat,
De Domnul Iisus lăsat.

Cine-acolo va veni,
Loc de-odihnă va găsi;
Orice suflet frământat
Pace repede-a aflat.

Sfinţi acolo s-au jertfit
Pentru Domnul ce-au iubit,
Iar în peştera umilă
Viaţa lui Hristos o-nchină

Antonie, mare sfânt,
Om ca noi pe-acest pământ,
Care-acum prin darul său,
Roagă mult pe Dumnezeu

Pentru toţi ce vin aici,
Oameni mari sau din cei mici,
Ca să fie ei iertaţi
Şi în viaţă ajutaţi.

O, voi sfinţi, ne auziţi
Şi la noi acum veniţi,
Ruga noastră-o ascultaţi,
Suferinţa ne-alinaţi !

Rodica : Cu dragoste sfanta

Cu dragoste sfântă m-ai povăţuit,
Cu a Ta iubire Tu m-ai ocrotit
Şi în toată vremea Tu m-ai învăţat
Să trăiesc în lume cu adevărat.

Să doresc dreptatea, pacea, curăţia,
Să urăsc minciuna, vorba rea, hoţia.
Pe calea cea sfântă m-ai tot îndrumat,
Spovedind păcatul, degrab l-ai iertat.

Din curse viclene Tu m-ai izbăvit,
La grele-ncercări mult m-ai sprijinit.
De-am avut tristeţe sau vreo suferinţă,
Mi-ai dat iar putere să am biruinţă.

Dar eu oare Doamne pot să te iubesc ?
Marea-Ţi bunătate cum o răsplătesc ?