Paşii mei aleargă spre Tine Doamne,
Dar pe cale mă împiedic mereu
De pietre, spini şi rafale
Şi drumu-i greu, tot mai greu.
Cu corpul zdrobit de atâtea căderi
Cu inima-mi frântă şi grea
Alerg încă Doamne cu temeri
Şi îţi cer ca Petru mâna.
Am Doamne încă atâta neputinţă,
Dar cad, mă ridic şi pornesc,
Tu ştii Doamne a mea nevoinţă
Când paşii tot mai greu îi târşesc.
Tu mai ştii că murdară mi-e firea,
Din înalta-ţi mărire din Cer
Întoarce-Ţi cu milostivire privirea
Şi nu mă lasa Iisuse să pier!
Iartă-mă iubite Stăpâne Ceresc
De faptele rele ce pe cale
Le-am ridicat ca pe un Everest
Şi privesc spre Tine cu jale.