Maria-Lucia CORNEA : Calea vietii
Paşii mei aleargă spre Tine Doamne,
Dar pe cale mă împiedic mereu
De pietre, spini şi rafale
Şi [… citeşte restul poeziei]
Paşii mei aleargă spre Tine Doamne,
Dar pe cale mă împiedic mereu
De pietre, spini şi rafale
Şi [… citeşte restul poeziei]
Ca să-nflorească iar
crinul curăţiei
Şi ca iubirea sfântă să răsară
în inimile tuturor,
Ca să pătrundă iar lumina
acolo [… citeşte restul poeziei]
Poate o să întrebi
Ce e Dumnezeu
şi unde este.
El este pretudindeni
în lumea asta mare,
În mica albinuţă
ca [… citeşte restul poeziei]
Bucură-te Preacurată
Care ieri te-ai tânguit,
Iată Fiul tău cu slavă
Din mormânt a răsărit.
Toată firea prăznuieşte
Învierea lui [… citeşte restul poeziei]
Câţi ani avea când a plecat Mântuitorul
La Tatăl său, în Cerul cel de sus?
De ce [… citeşte restul poeziei]
Când simţi că nu mai poţi nimic să faci
Măcar în taină tu să rabzi, să [… citeşte restul poeziei]
Eu mă iubesc pe mine
Bine aceasta ştiu.
Cum să iubesc pe Domnul
C-un suflet mic, pustiu?
Mi-e frică [… citeşte restul poeziei]
Vreau să transform orice cârtire
Într-un imn de mulţumire,
Să topesc orice mâhnire
Cu o rază de iubire.
Să [… citeşte restul poeziei]
Cine oare decât Tu
ne iubeşti cu-adevărat?
Cine oare decât Domnul
viaţa pentru noi şi-a dat?
Luminează-mi sufletul
ca să [… citeşte restul poeziei]
Cine oare a creat
Tot ce este minunat?
Cerul plin cu stele-n noapte,
Florile înmiresmate,
Omul bun şi iubitor
Plin [… citeşte restul poeziei]