Toate poeziile scrise de către Poezii despre sfinti :

1 2

Carmen : Avem sfinti

Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.

Carmen: Sfinte Spiridon

Sfinte al lui Dumnezeu
Deşi nu sunt vrednic eu,
Ştiu că eşti un mare sfânt
Care ne ajuţi oricând.

Minuni multe ai făcut,
În primejdii ne eşti scut,
Ne ajuţi în supărări,
Ne îndrumi pe noi cărări.

Te rog nu ne părăsi
Şi ne-ajută a găsi
Calea către Împărăţie,
Cu Hristos, în Veşnicie.

Carmen: Antonie de la Iezer

Cum tu sfinte ai postit,
Zile, nopţi nu ai dormit,
Ci la Domnul ai gândit,
Voia Lui ai împlinit.

Pe bolnavi ai vindecat,
Duhuri rele-ai alungat,
Mintea nu ţi-ai dezlipit
De la Iisus cel iubit.

Tu, o sfinte, ai dobândit
Darul duhului dorit,
Rugăciunea neîncetată
Din inimă însângerată.

În peşteră ai trăit,
Liturghia ai slujit,
Duhul sfânt se cobora,
Inimile le sfinţea.

Pentru oameni te rugai,
Suferinţe alinai,
Credinţa ai întărit
Lui Hristos tu ai slujit!

Carmen: Avem sfinti

Avem sfinţi ce mijlocesc
Către Dumnezeu
Pentru cei care-i cinstesc
Şi-i cheamă mereu.

Domnul ruga le-o împlineşte
Căci Lui i-au slujit,
Cu iubire şi credinţă
Cât timp au trăit.

Acum în cer vieţuiesc
Doar în fericire
Pe Hristos ei îl slăvesc,
I-aduc mulţumire.

Maria-Lucia CORNEA : Lavra Pecerska

Este un loc atât de maiestuos
Ca un vis grandios.
Un colţ de rai pe pământ
Lavra Pecerska-nume sfânt.

Comoara cea mai aleasă,
A ortodoxiei fortăreaţă,
A Ucrainei Sfântă minune
Ca un zâmbet ce nu apune.

Pe malul drept al Niprului
Totul din mila Domnului,
Antonie, Teodosie aveau să vină
Să înalţe Lavra pe o colină.

Erau stâlpii de foc ai credinţei
Şi ctitori de inimi sfinte,
Erau avântul cel mare al dorinţei
Al monahilor sfinte cuvinte.

Dintr-un trunchi, atătea rămurele:
Nikon, Lavrentie sau Varlaam
Şi rod însutit au dat din ele
Ca Moise, Isaia, Aretas, Damian.

Aici cuvioşii din cer ne privesc
Moaştele lor Sfinte sunt mărturie
Şi prin rugă ei ne dăruiesc
Ce cerem cu foc şi tărie.

E  atâta cuvânt în fiece piatră
Şi atâta credinţă în fiece ungher,
Început-a cândva viaţa ca la vatră,
Se adunau monahii ca stelele pe cer.

Maria-Lucia CORNEA : Teodora de Peloponez

Ca o petală purtată în aer de vânt,
Ai primit chemarea dumnezeiască,
Iar Tu, Teodora, nume sfânt,
Ai părăsit noaptea casa părintească.

Paşii te-au purtat spre mântuire,
Ai lăsat bucuriile vremelnice
Ai dorit să fii monah, nu monahie,
Arzând cu dor spre cele veşnice.

Atunci hainele ţi le-ai schimbat
Din firava femeie, în puternic bărbat,
La poarta mânăstirii te-ai înfăţişat
La egumen ca:,,Teodor monah!”

Ai făcut ascultare cu drag,
La fiecare cuvânt, de egumen,
Şi ai adus apă din izvor secat
Ca seva ce străbate prin lumen.

Într-un sat pe foamete, ai fost trimisă
De către egumen, să aduci pâine,
Iar după luni de zile ai fost surprinsă
Când sătenii te-au acuzat de calomnie.

Pe nedreptate ai fost judecată
De o faptă pe care nu ai comis-o
Şi hotărârea a fost luată
Spre decapitarea ta, muceniţo!

La locul de jertfă aşa te-ai rugat
Ca din sângele tău să iasă
Un râu rece cu apă, curat,
Pe Domnul lumea să-l slăvească.

,,Cu voia Ta Doamne să faci
Biserică din trupul meu,
Din părul meu să iasă copaci,
Să se slăvească Dumnezeu!”

Când sufletul tău s-a înălţat
La Domnul Slavei cel ceresc,
Acolo aidoma s-a întâmplat
Ce în rugă ai cerut firesc.

Şi astăzi de secole dăinuie
O Bisericuţă de piatră minunată,
Alături râul care o străjuie
Copacii pe acoperiş îi poartă.

Ioana : Soarele rasare

Noaptea lin coboară,
E linişte iară.
Ceru-i plin de stele,
Vor să fim ca ele:
Văpăi arzătoare,
Lumini sclipitoare.

Soarele răsare,
Noapte-acum dispare;
Flori petale şi-au deschis,
Cum ştiau din Paradis;
Suflete se reînnoiesc,
Pe Hristos când îl primesc.

Carmen : Luna

O stea din nou azi a căzut,
Dar încă mai sunt stele,
Iar luna cea aleasă este
Împărăteasă peste ele.

Şi pe pământ mai sunt lumini
Ce luminează-n noapte
Şi întuneric greu ar fi
Dacă s-ar stinge toate.

Iar sus în Cer e-un Soare
Ce veşnic luminează,
şi Luna cea aleasă
E Sfânta Împărăteasă.

Iar Stelele sunt Sfinţii,
Ce neîncetat sclipesc
Dând slavă şi cinstire
Împăratului ceresc.

Carmen : Vindecari

Avem sfinţi vindecători
De oameni mult iubitori.
Noi de ei să nu uităm,
Ziua lor să o serbăm.

Daruri noi vom dobândi,
Sănătoşi ne vor păzi.
Ei la Domnul mijlocesc
Pentru cei ce îi cinstesc.

Carmen : Ingeri si Sfinti

Împrejurul meu să fiţi
Voi îngeri şi voi buni sfinţi,
În această  scurtă viaţă
Să nu mă părăsiţi.

Lui Dumnezeu rugaţi-vă
Şi Maicii Preacurate,
Să-mi ierte orişice păcat
Şi orice nedreptate.

De primejdii mă izbăviţi,
În tot locul m-ocrotiţi,
Nu mă uitaţi nicicând,
Ai Domnului slujitori iubiţi.

1 2

Viziteaza si dictionarul!

Dictionar Ortodox

  • Themes: