Poezii Ortodoxe

Din mila sa , Dumnezeu,
A trimis pe Fiul său
În lumea ce se-afunda
Şi-n păcate se pierdea.

Ca prin El s-o mântuiască,
Raiul iar să-i dăruiască,
Să trăiască-n fericire,
Bunătate şi iubire.

Şi iată că a găsit,
Hristos-Fiu s-a zămislit
Dintr-o fecioară curată,
Smerită, nevinovată.

Prin Ea noi ne-am izbăvit
De păcatul moştenit
De la strămoşul Adam
Al omenescului neam.

Ea de-atunci a devenit
Maica celui preaslăvit,
Maica oamenilor,
Aleasa creştinilor.

Ca o mamă iubitoare
Odihnă deloc nu are,
Al său grabnic ajutor,
Dăruieşte tuturor.

Maica Domnului te-ajută
Când ai o supărare,
Fiind ea singura
Grabnic ajutătoare.

Celui ce o cheamă
Cu multă credinţă
Ea îi împlineşte
Orişice dorinţă.

“- Ajută-mă Maică
Fii îndurătoare,
La tine mă rog
Tu îmi eşti scăpare!”

Ea cu siguranţă
Te va ajuta
Că nemăsurată este
Bunătatea Sa.

Deşi nu o vezi
Ea din Cer te-ascultă
Şi-ţi va dărui
Bucurie multă.

De la viaţa trecătoare,
Dusă-ai fost de Fiul Tău
La viaţa nemuritoare
În Împărăţia Sa ,
Ca în veci să fii slăvită,
De-a pururea fericită.

Nici trupul Tău cel Sfânt
Nu a rămas în mormânt;
Tot la Cer a fost suit
Şi de îngeri e slăvit.

Deşi lumea ai lăsat,
Dar pe oameni n-ai uitat
Şi te rogi necontenit
Către Fiul tău iubit.
Fiindcă mult El te iubeşte,
Mereu ruga ţi-o împlineşte.

Cu-ale tale rugăciuni
Fă să fim şi noi mai buni,
Pe oricine să iubim ,
Cât în lume mai trăim.

Când griji, suferinţi
Din nou mă-mpresoară,
Mă rog iar Ţie,
Preabună Fecioară.

Vino în al meu suflet,
Ajută-mi, mă luminează,
Pe calea cea aleasă
Tu mă îndreptează

Călătoreşte cu mine
Cât voi mai fi în lume;
Rostesc azi cu drag
Al tău preasfânt nume.

Se-apropie miez de noapte,
E-ntuneric în grădini;
Doar pe-alocuri se-aud şoapte,
Se aprind lumini.

Iată-ncepe rugăciunea,
După un scurt somn;
Toaca bate, bate-ntruna,
Nu mai pot să dorm.

Lâng-un iaz uitat de lume
Şade fastuos
O biserică străbună,
Casa lui Hristos.

Taine mari se-ascund aici
În ‘ăst colţişor,
Sfinţit de viaţa ascetă
De nevoitor.

Slujba-ncepe.
Se adună, în chip nevăzut,
Cete de sfinţi şi de îngeri
În locaşul sfânt.

Ctitorii cei mari ai ei,
Martirii Brâncoveni,
Sunt prezenţi acum
Ca şi-n alte seri.

Dar mai mult decât aceştia,
Străluceşte mai presus
O Fecioară Prea aleasă:
- Maica lui Iisus –

Şi de sus, vine din ceruri
Chiar Domnul Hristos,
Care binecuvintează
Pe-orice credincios.

Ce evlavios se roagă
Lângă ai săi sfinţi,
Răbdători îngenunchează
Tăcuţi şi cuminţi.

Negrul nopţii-aici dispare.
Candelele ard,
Maici în sobre haine negre
Portă-n inimi nufăr alb.

Iar un preot iată-apare,
Ca venit de Sus
Şi dă binecuvântare
Slujbei lui Iisus.

Veştmintele-i luminoase
Vădesc dragostea curată
Ce se-ascunde-n al său suflet
Şi credinţa-i neschimbată.

Împreună ei se roagă
Cu lacrimi fierbinţi;
Cum să nu audă Domnul
A lor rugăminţi?

Rug aprins spre Cer porneşte
Din inimi de foc,
Cu-alte inimi se-ntâlneşte
Şi toţi la un loc,

Aduc Domnului,
Umilă, caldă rugăciune,
Slavă Creatorului
Şi închinăciune!

Poezia este dedicată maicilor de la Mânăstirea Brâncoveni

Bucură-te Sfântă Maică,
Tu, ce ieri te-ai întristat,
Căci după a Sa Răstignire,
Fiul Tău a înviat!

Veseleşte-te Fecioară,
Tu ce ieri ai suferit,
Căci iată, Stăpânul vieţii,
Din mormânt, viu a ieşit!

Fericită fii Marie,
Căci în veci cu Fiul Tău
Te vei veseli în ceruri,
Căci El este Dumnezeu!

Bucură-te Maică Sfântă
Care-n ceruri vieţuieşti,
Prea bună şi preacurată,
Tu pe oameni îi iubeşti.

Bucură-te în veci, Marie,
Maica Domnului Hristos!
Mila ta cu noi să fie
Ca să vieţuim frumos.

Bucură-te şi ne-ajută
Să-l iubim pe Fiul tău
Cu o dragoste deplină
Căci El este Dumnezeu.

Te-ai născut din Sfinţi părinţi,
După rugăciuni fierbinţi;
Bucurie ne-ai adus,
Pe pământ şi-n Ceruri sus!

Trei ani când ai împlinit
Domnului te-au dăruit,
Arhanghelul te hrănea,
Hrană din cer ţi-aducea.

Iar când Ţi-a binevestit
Misiunea de-mplinit,
Ai spus din tot sufletul tău:
“-Roaba Domnului sunt eu!”

Duhul Sfânt s-a pogorât,
Pe deplin te-a curăţit
Şi în pântece-ai luat
Pruncul cel nevinovat.

Fecioară ai fost atunci,
Tot Fecioară ai rămas
Şi când ai născut curat
Pe Hristos adevărat.

Taina-aceasta este mare,
N-o-nţelege fiecare,
Cum Fecioară ai născut
Pe Cel fără de-nceput.

Maică Tu ai devenit
Pruncului celui smerit,
Dar şi Maică tuturor
Binecredincioşilor.

Maică dulce şi duioasă
Tu, a Cerului aleasă,
Cea mai sfântă dintre sfinţi,
Vezi a noastre rugăminţi.

Domnul ni te-a dat, Marie,
În greaua călătorie
Ce-o avem de săvârşit,
Să ne-ajuţi necontenit.

Pe-orice om în suferinţi
Ce îţi dă lacrimi fierbinţi,
Când la tine năzuieşte,
Mila ta o cucereşte.

Chiar de noi nu merităm,
Ocrotirea Ta aflăm.
Oricine ţi s-a rugat
N-a rămas nemângâiat.

Dragostea ta cea fierbinte
Orice om o poate simte.
De aş vrea să-ţi mulţumesc,
Eu cuvinte nu găsesc.

Cu adânci suspine
vin azi către Tine
Nu-ţi aduc nimic,
aur sau topaz,

Doar o umilită
lacrimă pe-obraz.

Pe care primeşte-o
cu a Ta-ndurare
Şi la Domnul cere
să îmi dea iertare.

Pentru că adesea
mult l-am supărat,
De-ale Lui porunci
nu am ascultat.

Ci până acum,
eu am vieţuit,
După bunul plac,
tot cum am dorit.

Frică n-am avut
de vreun stăpân,
Ci cu nepăsare
Am tot mers la drum.

Pe cel ce plângea
nu l-am ajutat,
Pe cel necăjit,
nu l-am mângâiat.

Ci de mine doar
eu m-am îngrijit,
Bine să îmi fie,
azi, la nesfârşit…

Dar cum voi ajunge,
pe-alte căi umblând,
La un loc cu Domnul,
la o masă stând?

După ce din viaţă
spre Cer voi pleca,
La grea judecată
ce răspuns voi da?

Voi fi eu primită
aşa-n starea mea,
La fel cu cei drepţi
în Împărăţia Sa?

Cum voi vrea cu Domnul
să rămân cu El,
Când în viaţa asta
m-am ferit de El?

Voi putea să spun
că n-am auzit,
De-ale Lui porunci
nu s-a pomenit?

Ci, ajută-mi Maică,
de azi înainte,
Pe Hristos-Domnul
să-l iubesc fierbinte

De grele păcate
eu să mă feresc,
Voia Sa cea sfântă
să o împlinesc!

Căci Tu, Maică Sfântă,
eşti mult ajutătoare
Celor ce-şi doresc
vieţii îndreptare!