Poezii Ortodoxe

Maica Domnului ne-ajută
Tot necazul îl alungă
La Tine nădăjduiesc
Maica Domnului ceresc.

Când tristeţea mă cuprinde
Ţie eu mă rog fierbinte
Tu eşti mângâierea mea
Şi speranţă pururea.

Roagă-te Fiului Tău
Când voi fi în ceasul greu
Să-mi trimită al său dar
Pacea Lui şi Sfântul Har.

Iar când va fi să plecăm
Lumea ca să o lăsăm,
Pentru noi Tu mijloceşte
Locaş bun ne pregăteşte.

Măicuţa Sfântă mă vedea
eu nu ştiam, dar Ea era de faţă
Şi suferinţa-mi asculta,
apoi cu lacrimi la Domnul se ruga
ca să mă ierte iar şi să m-ajute-ndată.

Iar eu cum stam şi aşteptam
pedeapsa cuvenită
În loc de chinuri, de durere,
deodată văd că mi se-aduc pe tavă
cu zâmbet vesel şi plăcere, doar daruri.

O, câtă mângâiere!
Cu câtă dragoste şi milă
am fost eu răsplătită.
Tu, Maică Preacurată,
În veci să fii slăvită!

În cea ageră-ţi privire
Se ascunde nemurire.
Vocea clară, cristalină
De viaţă este plină.

Tinereţea ce o ai
Domnului cu drag s-o dai.
C-un gând bun să însoţeşti
Pe-orice om ce întâlneşti.

Iar de ai vreo supărare
Maica Domnului-i scăpare
De-i vei spune suferinţa
Îţi va-ndeplini dorinţa.

Era o fată-odată
Ce mai mereu plângea
Şi nimenea din lume
N-o putea mângâia.

De ce plângi, măi fetiţo,
Hai, ia priveşte-n sus
Nu vezi acum tu, oare,
Pe Mirele Iisus?

De ce mai plângi fetiţo,
Hai, ia priveşte-acum
Spre Maica iubitoare
Te va-nsoţi la drum.

Pe Maica Mângâierii
Mereu să o cinstim,
Şi-n toată viaţa noastră
Pe ea să o iubim!

Tu te-ai născut pe lume
Ca să ne mântuieşti
Şi voia Tatălui din ceruri
De-a pururi să-mplineşti.

Ce ar fi fost lumea
Fără de Tine-acum?
Poate o mare de lacrimi,
Un munte-înalt de fum.

Preasfântă Maică
Ajută-ne mereu!
Urcuşul către Domnul
Devine tot mai greu.

Dă-ne tărie şi răbdare
Lupta bună să luptăm,
La grele încercări
Biruinţă să aflăm.

Maica Sfântă e salvarea mea
Din orice împrejurare grea.
Ruga noastră o primeşte
Căci pe oameni îi iubeşte.

Când sfârşitul va veni
Pe-al său Fiu va îmblânzi,
Mânia să-i potolească,
Lumea să o mântuiască.

La judecata cea grea
Mult ne poate ajuta
Iertare va mijoci
Pentru toţi ce-o vor cinsti.

Căci Fiul pe Maica Sa
Oricând o va asculta,
Rugăcinea-i împlineşte,
Tot ce vrea îi dăruieşte.

De Tine se bucură
Toată făptura
Soborul îngeresc,
Toţi Sfinţii
Şi neamul omenesc.

Din pântecele tău curat
Pruncul Iisus viaţă a luat
Împăratul tuturor
S-a născut mântuitor.
Mărire Ţie, Preasfântă Marie!

De vreo durere grea
Sufletu-ţi apasă,
Maicii Domnului să-i spui
-Ea este împărăteasă-.

La biserică să mergi
În orice sărbătoare,
Iar Domnul îţi va răsplăti
Cu mila Lui cea mare.

El îţi va dărui şi-aici
Tot ce îţi trebuieşte
Şi viaţă veşnică va da
La cel ce Îl doreşte.

Cu veselie să munceşti
Cât poţi pe-acest pământ,
Chiar dacă uneori e greu,
Dar lucrul este sfânt.

Din Cer vuiet a venit
Limbi de foc s-au răspândit
Peste Apostolii lui Hristos,
Ce i se rugau pios.

Duhul Sfânt i-a învăluit,
I-a sfiţit, i-a întărit,
Ca în lume să pornească,
Şi să propovăduiască.

Oile să i le-adune,
Ori de-s rele, ori de-s bune
Şi în staulul Său Sfânt,
Să le-adape pe pământ.

Din izvorul nemuririi
Şi cu flacăra iubirii,
Tot cu drag să le îndrume
Către-aleasa Lui păşune.

Trandafiri se deschideau,
Dulci miresme dăruiau,
Ucenicii împărţeau
Harul Sfânt cui îl doreau.

Crinul Alb iar înflorea,
Maica Sfântă alina
Suflete îndurerate,
Greu robite de păcate.

Soarele viu strălucea,
Lumea el o lumina;
Oameni mulţi au cunoscut,
Adevărul au văzut.

Maică Sfântă iartă-ne,
Din necazuri scoate-ne,
De boli Tu ne izbăveşte,
Ruga iar ne-o împlineşte.

Pentru cei care-au plecat,
Roagă-te neîncetat
Către Fiul Tău iubit
Să le ierte ce-au greşit.

La a doua Lui venire
Să le-aducă mântuire
De-orice chin şi suferinţă.
Împlineşte-a lor dorinţă!

Iar când vom pleca şi noi,
Din al vieţii greu şuvoi,
Să ne vii în ajutor,
Să trecem pragul uşor.