Poezii Ortodoxe

Împărăteasa lumii
În cer şi pe pământ
E caldă rugătoare
Pentru noi, oricând.

De Ea nu ar fi împlinit
Sfatul celui Preaînalt,
Demult am fi murit
Pierduţi în greu neant.

Dacă am greşit cândva
Cu sau fără voia mea,
Încă mai pot spera
Că ne vom împăca.

Există o îngustă cale
Pe care de poţi ajunge,
Maica Domnului apare
Şi toată ura se stinge.

(stihuire pentru copii)

Bucură-te pe vecie
Cea plină de har, Marie,
Domnu-i cu tine mereu,
Cu tine-i Dumnezeu.
Eşti binecuvântată,
Între femei minunată,
Şi e binecuvântat
Rodul trupului tău curat,
Care este Iisus,
Fiul Celui de Sus.
O, Maica lui Dumnezeu,
Sfântă Marie, mereu
Roagă-te pentru noi,
Păcătoşii în nevoi,
Acum şi-n ceasul morţii,
Să ne mântuim cu  toţii.

Amin.

Sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu
“Bucurã-Te!” Îţi cânt azi şi eu,
Cã eşti Preaslãvitã în Cerul Cel Sfânt
Şi Prealãudatã aici, pe pãmânt.

Tu eşti Sfânta mea Mãicuţã,
Tu eşti o Bisericuţã,
Cãreia I se închinã
Toţi cei ce cautã luminã.

Te-ai bucurat, Maicã Sfântã,
Când ai primit Bunavestire
De la Îngerul care-Ţi cântã:
“Bucurã-Te Sfântă Marie!”

Dumnezeu Te-a învrednicit
A naşte pe Împãratul Mare,
Fecioarã fiind ai primit
Aceastã binecuvântare.

Aşa cum s-a profeţit
Sabie ai şi primit,
Când al Tãu Fiu, Maicã Dulce,
A fost osândit pe Cruce.

Nici o maică de pe lume
Nu a suferit ca Tine,
Nimeni nu a pãtimit
Ca Fiul Tãu când a murit.

Cât de mult ai suferit
Când L-ai vãzut pe Dumnezeu
Când al Tãu Fiu a fost lovit,
Scuipat şi osândit la rãu.

Şi toate, Mãicuţã Sfântã,
Pentru a noastrã izbãvire,
Ne cheamã mereu la luptã
Ca sã ne dea mântuire.

Ai fost lângã Fiul Tãu în lume
Atât la rele cât şi la bune,
Ai plâns pentru al Tãu Fiu,
Şi-acum eşti cu El, în Raiul Cel Viu.

Maicã Pururea Fecioarã,
Tu eşti a noastrã comoarã,
Roagã–Te şi pentru noi
Şi ne scapã din nevoi.

Tu eşti, dupã Dumnezeu,
Maica sufletului meu,
Pururea mijlocitoare,
Şi-a mea Sfântã salvatoare.

Sã nu-i uiţi nici pe cei morţi
Şi din iad Tu sã îi scoţi,
Sã îi iei în Rai, la  Tine,
Şi sã-i aduci la luminã.

Sã ai grijã de bolnavi,
Cã ei sunt foarte firavi,
Sã-i pãzeşti, Maicã, de rãu,
Dã-le  ajutorul Tãu.

Mãicuţã Sfântã, Crin rãsãrit,
În Grãdina Raiului înflorit,
Roagã–L pe  Mântuitorul,
Să miluiascã tot poporul,

Pe noi, românii-ortodocşi
Şi pe cei binecredincioşi.
Tu, Trandafir Preaminunat,
Roagã-Te neîncetat

Pentru acest popor viu,
Ce-L slãveşte pe-al Tãu Fiu,
Roagã-L, Scump Mãrgãritar,
Pe Fiul Tãu, când va veni iar,

Sã ne ierte de pãcate
Şi sã ne facã, în veci, parte
De Sfânta Lui Împãrãţie,
Acolo-n Rai, în Veşnicie,

Sã petrecem împreunã,
Pe cap purtând sfântã cununã
Şi sã ne veselim în cor,
Slãvind pe-al nostru Mântuitor,

Şi pe Tine, Maica Lui,
Împãrãteasa Cerului,
Maica Domnului Hristos,
Trandafir Prealuminos.

Maica Domnului Iisus,
Soarele cel neapus,
Tu, Curatã, care eşti,
Maica lumii pãmânteşti.

A noastrã ocrotitoare,
Ca o stea luminãtoare,
Tu, care-ai nãscut Cuvântul,
Şi fereşti de rãu Pãmântul.

Sã fi pentru noi mereu
Mijlocitoare la Dumnezeu,
Sã ne-ajuţi ca sã venim
Lângã voi pe veci .

Amin.

Dulce Marie, luceafărul dimineţii,
Miracol din Ceruri al blândeţii,
Braţul care tainic ne ocroteşte,
Steaua ce paşii ni-i călăuzeşte.

Marie, sublim nume de Crăiasă,
Ne trimiţi mângâierea ca rază,
Ne ştergi chipul de lacrimi brăzdat
Şi nu-ţi uiţi copilul îngenunchiat.

Eşti inocenta făptură a iubirii,
Şi râul ce curge, al milostivirii,
Eşti răsăritul dimineţii de vară
Şi raza ce-n suflet coboară.

Tu eşti magnifica Împărăteasă
Din azurul Ceresc ce priveşti,
Nu-ţi uiţi supuşii ce-i doboară
Atâtea şi atâtea griji pământeşti.

Chiar dacă vremuri grele
În lume vor veni,
Avem Ocrotitoare,
Cu Ea vom birui.

Îndrumă-ne Măicuţă
Nădejde să avem
Şi-n orice suferinţă
La tine s-alergăm.

Ajută-ne Fecioară
Ca toţi să te iubim
Şi numele tău sfânt
Cu drag să îl rostim.

Ai plecat la Ceruri sus,
cum se cuvenea,
La fiul tău, Iisus,
fiind Maica Sa.

Ai plecat de pe pământ,
dar şi-acum tu eşti
Maica noastră bună
care ne iubeşti.

Cu dragoste ne veghezi,
viaţa ne-o îndrumi,
Spre liman ne îndreptezi,
ne scapi de furtuni.

Far ce tot călăuzeşti
călători prin noapte,
Ne ajuţi, ne izbăveşti
de grele păcate.

Fericită tu să fii
în Sfânta-Împărăţie,
Iar de la oameni să ai
multă bucurie.

Maica Domnului miloasă
Şi de oameni iubitoare,
Preacurată, preafrumoasă,
Tu ne fii ocrotitoare.

Ştim că nu mai merităm,
Maică sfântă, să ne-asculţi,
Dar noi, totuşi, te rugăm
Ca mereu să ne ajuţi.

Te rugăm ca să ne ierţi
Şi a noastră îndrăzneală;
Nu am vrea ca să ne cerţi,
Ci fii nouă sprijineală.

Deşi la Cer ai plecat,
La Fiul tău cel iubit,
De noi nu te-ai depărtat,
Ne ajuţi necontenit.

Maica îndurărilor,
Crăiasa luminilor,
Fecioară curată,
Floare-nmiresmată.

Crinul alb din rai,
Fericire dai.
Mâna ta o-ntinzi
Spre cei suferinzi.

La grea încercare
Tu ne eşti scăpare.
Iertare mijloceşti,
Pace-n suflet dăruieşti.

O stea din nou azi a căzut,
Dar încă mai sunt stele,
Iar luna cea aleasă este
Împărăteasă peste ele.

Şi pe pământ mai sunt lumini
Ce luminează-n noapte
Şi întuneric greu ar fi
Dacă s-ar stinge toate.

Iar sus în Cer e-un Soare
Ce veşnic luminează,
şi Luna cea aleasă
E Sfânta Împărăteasă.

Iar Stelele sunt Sfinţii,
Ce neîncetat sclipesc
Dând slavă şi cinstire
Împăratului ceresc.