Carmen: Maica mea

Ruga mea ascult-o, Doamnă,
Tu eşti a mea sfântă mamă.
Schimbă plânsul întru bucurie
Şi suspinul întru veselie.

Mijloceşte către Fiul Tău
Să ne izbăvească de vrăjmaşul rău,
Toată limba să te binecuvinteze,
Calea mântuirii, smerit să urmeze.

Carmen: Inima de mama

Fecioara cea mai Sfântă
E mama lui Iisus
Şi maica tuturora
A noastră-n Ceruri sus.

Tu suferi pentru lume,
Cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti întotdeauna
Alăturea de noi.

Copii în grea durere
Sărmani şi necăjiţi,
De inima de mamă
Se simt ei ocrotiţi.

Că mama îi nădejdea,
Izvor de mângâieri;
Dacă îi spui durerea
Tu capeţi noi puteri.

Carmen: Biserica mea

Biserica cea sfântă,
Locaşul lui Hristos,
Este liman de mântuire
Sufletului de folos.

Acolo este Maica Sfântă,
Înlăcrimată-n rugăciune,
Îngeri şi sfinţi cer har
Pentru întreaga lume.

Acolo vine Mielul,
La orice Liturghie,
Pe-altar El se jertfeşte
Din marea Sa iubire.

Ne întinde-apoi Potirul
Să ne împărtăşim,
În taină pe Hristos
Atunci noi Îl primim.

Ne cheamă Împăratul
În zi de sărbătoare,
Să mergem cu nădejde
Şi bucurie mare!

Carmen: Maica, fie-ti mila!

Dă-ne iute a ta milă,
Leagă rănile ce dor,
Pentru cei în suferinţă
Sprijin fii şi ajutor.

Nu-i lăsa fără nădejde,
Roagă-te la Fiul tău
De la ei să depărteze
Tot necazul, tot ce-i rău.

Varsă din pahar amarul
Din care ei au băut,
Pune-le în suflet harul
Vieţii fără de început.