Rodica : Nu ştiu

Nu ştiu cât voi trăi în lume,
Nici ceasul când să plec, voieşti,
Nu ştiu cum îmi va fi sfârşitul,
Dar Doamne, ştiu cât mă iubeşti.

De ce ai vrut să îmi dai viaţă
Şi pentru ce eu am trăit,
Nu ştiu prea bine nici acuma,
Dar am aflat cât m-ai iubit.

Ioana : A înviat Hristos!

A înviat Hristos !
Atunci, astăzi, mereu,
El e stăpânul vieţii
Şi-al sufletului meu.

Ce mare bucurie
În inimi a pătruns,
Nici un cuvânt să spună
Nu poate deajuns.

Din marea lui iubire
A semenilor săi,
El s-a jertfit pe cruce
Pentru cei buni, sau răi.

Moarte-a primit apoi
Ca orice muritor,
Dar a-nviat fiind
Al vieţii creator.

A biruit tot răul
Prin suferinţa grea,
Chiar moartea nemiloasă,
Căci a-înviat din ea.

Pentru ca tot omul
Ce-n lume va trăi,
Cu El, prin suferinţă,
Să poată birui!

Gheorghe PAUL : Crucea de lemn

Urcam pe un deal pârjolit
Sub un cer înstelat şi nemărginit,
Cărarea suia printre mari bolovani,
Uitaţi acolo de ani.
Sus pe deal era înfiptă, cam strâmb,
O cruce de lemn într-un dâmb
Iar lângă ea, cu măinile-n sân,
Stătea nemişcat un bătrân.
Îi cădeau părul şi barba până la pământ,
Uşor clătinate de vânt
Şi era până peste urechi
Un morman de haine năclăite şi vechi.
Era plin de praf
Şi murdăria pe picioare, vraf.
-Hei, bătrâne! îi strigai,
Căpiţă râncedă de putregai,
Ce faci singur pe acest dâmb,
Lângă această cruce aşezată cam strâmb,
Sau între crepuscul şi zori
Eşti sperietoare de ciori?
Hai spune-mi, suntem numai noi amândoi,
Gramadă putredă de gunoi.
Taci! Îmi făcu bătrânul un semn.
-Vezi tu crucea aceasta de lemn?
Pentru păcatele noastre multe şi grele,
În fiece noapte El se coboară din stele
Şi, ca acum două mii de ani,
Se urcă printre aceşti bolovani
Şi cu sudoare de sânge şi blând
Se răstigneşte pe cruce gemând.
Apoi se înalţă din nou în lumină,
Dar mâine iar o să vină.

Explicaţia cuvântului Catapeteasmă se află aici:
http://dictionarortodox.com/dictionar/litera-c/catapeteasma/

Ioana : Iubirea Ta

În orice clipă-a vieţii mele
Iubirea Ta mă-nvăluie mereu,
Dar mai ales când mă apasă
Prea mult necazul greu.

Atunci în braţe mă ridici
Şi mergi pe al meu drum,
Crucea mea însuţi Tu mi-o duci
Ca ieri, la fel şi-acum.

Tu mă iubeşti nespus
Şi poate ai uitat
De câte ori cu îndrăzneală
Iisuse, eu te-am supărat.

De Tine nu mai vreau
Nicicând să mă despart.
Ajută-mi Doamne
Să Te iubesc şi eu cu-adevărat.