Ioana : A înviat Hristos!

A înviat Hristos !
Atunci, astăzi, mereu,
El e stăpânul vieţii
Şi-al sufletului meu.

Ce mare bucurie
În inimi a pătruns,
Nici un cuvânt să spună
Nu poate deajuns.

Din marea lui iubire
A semenilor săi,
El s-a jertfit pe cruce
Pentru cei buni, sau răi.

Moarte-a primit apoi
Ca orice muritor,
Dar a-nviat fiind
Al vieţii creator.

A biruit tot răul
Prin suferinţa grea,
Chiar moartea nemiloasă,
Căci a-înviat din ea.

Pentru ca tot omul
Ce-n lume va trăi,
Cu El, prin suferinţă,
Să poată birui!

Ioana : Iubirea Ta

În orice clipă-a vieţii mele
Iubirea Ta mă-nvăluie mereu,
Dar mai ales când mă apasă
Prea mult necazul greu.

Atunci în braţe mă ridici
Şi mergi pe al meu drum,
Crucea mea însuţi Tu mi-o duci
Ca ieri, la fel şi-acum.

Tu mă iubeşti nespus
Şi poate ai uitat
De câte ori cu îndrăzneală
Iisuse, eu te-am supărat.

De Tine nu mai vreau
Nicicând să mă despart.
Ajută-mi Doamne
Să Te iubesc şi eu cu-adevărat.