Silvia MOIAN : În zi de Înviere

Florile zâmbesc şi îşi deschid petalele de înviere
Şi soarele străluceşte, în zi de sărbătoare, mai cu putere.
În toată lumea s-a auzit ca într-un glas: ” Hristos a înviat!”
“Adevărat a înviat!”  răspund cei ce cred şi au sufletul curat.

La sfântul Mormânt, lumina divină a coborât ca mărturie,
Umplând de veselie pe tot omul ce crezând, cu sufletul învie.
Făclii pline de lumină sfântă se răspândesc în zare cu bucurie,
A înviat cu adevărat, Domnul Hristos, Cel ce este din vecie.

Pace şi iubire peste lumea toată din ceruri se revarsă,
Îngerii cântă în coruri minunate, cântare de înviere, aleasă.
Peste tot e bucurie, e lumină, încredere, dragoste, speranţă
Cu adevărat a înviat Hristos, Împăratul Slavei şi ne-a adus viaţă.

A înviat Hristos, treziţi-vă strămoşilor ce aţi adormit, din vecie,
A înviat Hristos şi ne-a răscumpărat împlinind vechea proorocie,
“Cu adevărat a înviat!” au strigat moşii şi bunicii noştri peste veacuri,
“Cu adevărat a înviat!” strigăm şi noi, cei de azi, cu înălţătoare glasuri.

Radu BĂEŞ : Sfat împotriva Lui

Natura-nvolburată cu norii cununaţi
Şi tunete
muşcând din liniştea-nserării
Îi prinse pe-arhierei cu toţii adunaţi
În curtea lui Caiafa, gândind calea pierzării.

Erau acolo şi neînţelepţi bătrâni
Cu gândul lor întunecat şi aspru,
La sfat cu-arhiereii la inimă haini…
Pe cer murise şi cel din urmă astru.

Şi clipele se alungau nemângâiate,
Când întunericul din inimi a rodit,
Zilele Lui aspre erau, vai, numărate,
Nici timpul n-avea cum să fie stăvilit.

Drumul lui Iisus era de mult sortit:
De Paşti „
El se va da, să fie răstignit”.

Carmen: Te chem

Te chem Iisuse ca să vii,
Locaş să-ţi fie al meu suflet,
Te-aştept în nopţile târzii
Ca un copil, cu scâncet.

Imn de mărire să Îţi cânt,
Că m-ai adus la viaţă,
Să mă inunzi de fericire,
Să-mi fii lumină şi povaţă.

Să simt că al Tău sunt pe veci,
Că ţii nespus la mine,
Că vrei în Rai ca să mă duci,
Să fiu mereu cu Tine.

În mintea mea să Te păstrez
Ca pe-o comoară sfântă,
Viaţa mea toată să-mi veghezi,
Să mă fereşti de-osândă.

Maria-Lucia CORNEA : Departe de Tine

Departe de Tine eu nu pot trăi,
Căci lacrima e mult mai sărată
Şi e ferecată a inimii poartă
Ca să pot Doamne cu Tine grăi!

Departe de Tine cerul e înnorat,
Iar soarele parcă nu-mi  răsare,
Ochii nu pot să privească în zare
Totul este gol şi prea întunecat.

Departe de Tine simt că mă sufoc
Fumul durerii e atât de dens,
Şi viaţa s-ar scurge fără sens
De nu eşti Domne pe primul loc.

Departe de Tine nu am odihnă
Când clopotul inimii bate fără rost
Prin lacrimi, rugăciuni şi post
Te chem iar, blânda mea Lumină!

Carmen: Doi oameni

Doi oameni când se întâlnesc,
uniţi în rugăciune,
care spre Tine năzuiesc
în cuget şi-n simţire,

vor dobândi har sfinţitor
ce îi va întări,
împlini-vei ruga lor
şi nu-i vei părăsi.

Doi tineri de se hotărăsc
să fie împreună
şi-or cere binecuvântare,
Tu le vei da cunună.

La fapte bune, fraţii,
mai mulţi de se unesc,
de cursele viclene
uşor se izbăvesc.

Silvia MOIAN: Urma pasilor

Văd calea vieţii mele plină de neprevăzut
Şi urma paşilor mei pe nisipul ud.
Treceam plin clipe grele, urcam şi coboram
Şi drumul vieţii mele cu anevoie străbăteam.

Dar văd că lângă urma mea de paşi, mai e o urmă,
Paşi necunoscuţi lângă paşii mei se-adună,
Şi merg şi ei lângă ai mei paşi pe a vieţii cale,
Mă însoţesc mereu văd, pe lunga mea cărare.

Dar când mă uit mai bine, când mi-a fost mai greu,
Doar o singură pereche de paşi urca mereu.
N-am înţeles ce e, ce taină urma paşilor ascunde,
Dar în cuget o voce blândă îmi răspunde.

Vezi în viaţa ta, Eu Iisus te-am însoţit mereu,
Urma mea de paşi e lângă urma ta şi te-am urmat şi eu.
Când tu credeai că nu mai poţi pe drumul drept urca,
Eu îţi dădeam putere, mergeam în dreapta ta.

Când tu credeai că ai să cazi, îţi era tare greu,
Mâna mea te ridica, că ţi-am slujit, eu Domnul tău.
Şi sarcini grele de fărădelegi şi de păcate ţi-am purtat.
Şi crucea vieţii tale, pe umerii mei din dragoste am luat.

– Dar,  Doamne, când eram în nevoia cea mai grea,
Mai lăsat singur, că nu se vede pe nisipul umed urma Ta.
Atunci cu glasul Tău cel dulce mi-ai răspuns în adâncuri  întristat:
– Aceia erau doar paşii mei, că pe tine pe braţe te-am purtat.

Cristina ONOIU: Te iubesc, Iisuse

Mi–aş fi dorit să te cunosc, Iisuse,
Încă de când eram o copilă,
Să vorbesc cu Tine taine ascunse,
Să–Ţi dau dragostea mea umilă.

Oriunde aş merge, să fii cu mine,
Orice-aş începe, să-ncep cu Tine,
Orice aş face, să faci cu mine
Şi al meu gând să fie la Tine.

Dar nu regret că Te-am cunoscut acum
Şi Îti mulţumesc că mi Te-ai arătat,
Ca o rază ce îţi apare în drum,
Aşa Tu pe mine m-ai luminat;

La minunata vârsta a adolescenţei,
Când una lume pare a Te fi uitat,
Tu m-ai chemat pe calea pocăinţei
Şi în acest fel eu Te-am aflat.

Când mulţi, de vârsta mea, Te-au părăsit,
Dar mulţi, au încercat să Te slăvească,
Aşa cum încerc eu, de când Te-am găsit,
Dragostea pentru Tine să nu se sfârşească.

Eu Te iubesc din tot sufletul meu,
Orice mi s-ar întâmpla,
Să nu mă lasi niciodată la greu ,
Oricare ar fi voia Ta.

Niciodată să nu mă desparţi de Tine,
Să Îţi slujesc toată viaţa mea,
Orice s-ar întâmpla cu mine,
Să fac, în toate, voia Ta,

Să-Ţi cânt, să Te slăvesc Iisuse,
Să Te iubesc, Mântuitorul meu,
Şi Îngerii cu imnuri nespuse
Să îmi păzească sufletul mereu.

Tu de acum îmi eşti Tată,
Tu eşti Părintele Ceresc,
Şi-i rog pe Sfinţi, ca ei să facă
S-ajung  la Tine, să-Ţi slujesc.

Ajută-mă Tu, Doamne Sfinte,
Cu Sfânta  Doamnă, Maica Ta,
Să Te iubesc, Iubit Părinte,
Din toată inima mea.

Să vin la Tine sus, în Rai,
În Noul Ierusalim Ceresc,
Să mă pomeneşti Iisuse,
Lângă cei ce Te iubesc.

Luca Ionel BRANISLAV: Invata-ma Iisuse !

Învaţă-mă să fiu mai smerit şi mai bun
Învaţă-mă să discern ce e rău, ce e bine,
Învaţă-mă Ţie cu bucurie să mă supun
Învaţă-mă să ard din dragoste pentru Tine.

Învaţă-mă tăcerea când lumea mă ceartă
Învaţă-mă iertarea când alţii mă răstignesc,
Învaţă-mă nemurirea din lumea deşartă
Învaţă-mă de-a pururi să te iubesc.

Cu o preacurată, sfântă şi sinceră iubire
Ce se cuvine doar Unuia Dumnezeu,
Mai presus de simţuri şi orice-nchipuire
Mai presus de mamă şi de copilul meu.

Învaţă-mă Iisuse Cărarea Împărăţiei
Şi împodobeşte-mă cu virtuţi preaminunate,
Primeşte-mă apoi în clipa veşniciei
Şi păstrează-mă acolo o eternitate !

Luca Ionel BRANISLAV: Daca astazi voi pierde…

Dacă astăzi voi pierde tot ce am pe pământ,
Nimic nu iubesc mai mult ca pe Tine,
Pe Tine, Doamne, nu te voi pierde nicicând,
Căci Tu dăinui, Iisuse, de-a pururi în mine;

Credinţa din suflet în veci va rămâne,
Cum mila Ta din veac până-n veac
De la poporul creştin, la popoare păgâne,
La tânăr, bătrân, bogat sau sărac.

Căci Tu eşti Domnul veşnic şi sfânt,
Mântuitorul nostru slăvit şi-nchinat,
Care-ai venit la noi din cer pe pământ
Şi prin moarte, de moarte pe noi ne-ai scăpat.

Slavă ţie multmilostive Stăpâne,
Slavă ţie preabunule Dumnezeu,
Care prin Cruce, moarte-ai primit pentru mine,
Slavă ţie Iisuse, Mântuitorul meu!

Dacă astăzi voi pierde tot ce am pe pământ,
Credinţa din suflet în veci va rămâne,
Căci Tu eşti Domnul veşnic şi sfânt
Slavă ţie multmilostive Stăpâne !

Luca Ionel BRANISLAV: Mai am un vis

Mai am un vis, vis ne-mplinit,
Mai am un dor, dor nesfârşit
Să fiu cu tine tot mereu
Iisuse Dumnezeul meu.

Icoana ta o strâng la piept
Şi lacrimile curg pe obraz,
Privesc spre cer şi te aştept
Iisuse scump, Iisuse drag.

M-ai câştigat prin jertfa ta,
De-aceea când mă vei chema,
Te voi slăvi şi-ţi voi cânta
Iisuse, mântuirea mea.

Şi zilele se trec pe rând,
Te port în suflet şi în gând
Şi-n piept mă arde-un dor nespus
De tine, scumpul meu Iisus.