Cornelia BERENDE : Eu am nevoie de Dumnezeu!

Sunt ca o petala pierduta in vant,
Pacatul ma apasa tot mereu
Pe zi ce trece ma apropii de mormant
Eu, am nevoie de Dumnezeu!

Cu firea sunt neputincioasa,
Si sufletul imi plange tot mereu
Lasat-am calea luminoasa,
M-am departat de Dumnezeu.

Si plang amarnic, tot cu jale,
Pacatul, fapta tot mereu
Ma lupta gandul dezandejdii
Eu, am nevoie de Dumnezeu!

Ce bunatate mare are Domnul,
Cu sufletul ce plange tot mereu
Lasa-voi calea pacatoasa,
C-am nevoie de Dumnezeu!

M-a ruinat pacatul cu scarbire,
Si sufletul imi plange tot mereu
O, vino Doamne si ma iarta
Si-mi daruieste Harul Tau.

Radu BOTIS : Confesiune

Aş vrea Doamne să-Ţi cînt
Să Te încînt
Eu călător efemer pe pămînt.
Uneori îmi lipsesc sentimente
Curate,
Iubirea de frate, rostu’ de adevăr
Ori dreptate.
Doream să-Ţi spun
De multa vreme, însă acum
Lucru curat m-a cercetat
Cu al Tău sfat.
Voi lăcrima în rugăciune,
Gest de căinţă pentru puţinele bune.
…………………………………………………
Acesta sunt
Trăind, să renasc prin Cuvînt.

Cornelia BERENDE : Mai fa-ma Doamne sa mai fiu

Mai fa-ma Doamne sa mai fiu
Cu sufletul curat.
Ca-n anii cand eram copil
Departe de pacat.

Sa nu ma poate amagi
Nici lenea, nici minciuna,
Sa invat din nou a iubi,
Sa nu cunosc ce-i ura.

As vrea sa fiu din nou copil,
La suflet si la viata
Sa nu ma tulbure nimic,
Sa fiu curat in viata.

Tu Doamne imi cunosti dorinta,
Ca sa mai fiu odata cum am fost,
Sa le fac toate cu iubire
In toate sa gasesc folos.

Silvia MOIAN : Avem nevoie de DUMNEZEU

Avem nevoie de Dumnezeu.
De mii de ani, oamenii
L-au căutat şi l-au găsit.
Au simţit în sufletele lor acea pace
Divină, superioară, deplină,
Pe care nu o ai decât atunci
Când El coboară în sufletul tău
Şi tu îl laşi să locuiască.
Avem nevoie de Dumnezeu
Care în mila Sa cea mare
Ne-a creat după asemănarea
Şi după chipul său.
Care a împodobit pământul,
Cu tot ce e mai frumos şi mai curat
Şi-n toate acestea ne-a pus stăpânitori
Pe timpul scurtei vieţi,
În care noi uităm că în lumea aceasta
Suntem doar simpli călători.
Avem nevoie de Dumnezeu,
Mai mult ca oricând
În aceste vremuri tulburi şi nesigure
În care criza economică a devenit mondială,
Se confruntă cu ea aproape orice ţară.
Încălzirea globală a afectat natura
Care se deslănţuie haotic, întruna.
Gheţarii se topesc, apele mărilor vor creşte
Mergem spre autodistrugere
Şi parcă nimic nu ne opreşte.
Toată lumea e în agitare,
Pacea nu e de aflat, peste tot e tulburare.
Avem nevoie de Dumnezeu
Şi totuşi nu suntem în stare să-l căutăm,
Să-l vrem, să îl chemăm în apărare.
Suntem plini de vanitate şi mândrie
Luptăm pentru averi şi slavă pământescă,
Uitând că de fapt depindem
De unicul Dumnezeu ce toate le coordonează.
Avem nevoie de Dumnezeu.
Să ne apropiem de El, cu smerenie şi iubire,
Că în mila sa încă mai aşteaptă
La poarta vieţii noastre.
Încă mai bate cu răbdare
La uşile încuiate ale sufletelor voastre.
Să-l recunoaştem şi să I ne închinăm.
Învăţătura şi calea Sa mereu să o urmăm.

Sinziana ANDREI : Daca ar fi

Dacă ar fi, să fiu o floare,
Mi-aş deschide din petale,
Spre soarele, Iisus Hristos
Care străluceşte veşnic, luminos.

Dacă ar fi, să fiu un pom,
Aş rodi pentru al meu Domn.
Rod curat, păstrat neprihănit,
Pentru Părintele Ceresc, iubit.

O pasăre călătoare de aş fi,
Pe cer alene aş pluti,
M-aş înalţa spre Ziditor,
Cuprinsă de un tainic dor.

Dar nu sunt pasăre, floare sau pom.
Sunt cununa creaţiei, un om.
Dator ca să iubesc pe Cel ce ne-a creat
Aş vrea sa fiu creştin adevărat.

Silvia MOIAN : Candela

Aş vrea să fiu mereu, o candelă aprinsă
Şi-n inimă să ardă focul cel Dumnezeesc.
Să răspândească în jur şi pace şi lumină,
Să se răsfrângă iubirea Domnului Ceresc.

Dar griji şi umbra gândurilor triste
Şi neîncrederea în ajutorul cel divin,
Îmi sting mereu a flăcării văpaie
Şi sufletul îşi plânge în întuneric al său chin.

Dar vine mâna caldă, iubitoare,
A Celui ce pe toate le-a zidit.
Şi îmi aprinde iarăşi focul dragostei divine,
Căci El din veacuri omenirea a iubit.

Şi nu îşi lasă niciodată făptura ca să piară,
Ci cu pronia cerească o ajută tot mereu,
Să se ridice şi să meargă înainte
Deşi drumul pare câteodată greu.

Aş vrea să fiu mereu o candelă aprinsă.
Şi în lumina ei să caut calea spre înalt.
Să îi păstrez focul, ca pe o comoară sfântă
Şi din căldura ei în jurul meu să împart.

Carmen : Colind de Craciun

Voi copii şi voi părinţi,
Ce pe Domnul îl iubiţi,
Haideţi toţi să-L lăudăm,
Cu drag Lui să ne-nchinăm!
La biserică veniţi
Pe Hristos să îl slăviţi,
Căci se naşte pe Pământ
Să ne-aducă Harul Sfânt.
Lumea să o mântuiască,
Raiul să ne dăruiască.
Chiar de sunteţi întristaţi
Şi de griji împovăraţi,
Din nou să ne bucurăm,
Împreună să cântăm!
Căci s-a născut prunc Iisus,
Copilaş prea blând, supus,
În ieslea din Betleem
Ca şi noi să îl vedem.
Iar Maria, maica sa,
Cu dragoste-l legăna.
Cum fecioară a născut
Pe cel fără de-nceput,
E o taină foarte mare,
N-o înţelege fiecare.
Când pe lume s-a născut
Stea pe cer a apărut,
Îngerii Îl lăudau,
Magii daruri aduceau.
Fericiţi că au găsit
Pe Mesia proorocit.
Şi noi să ne veselim
Şi ceva să-i dăruim:
Cuget şi suflet curat,
Gând smerit şi luminat.
Iar voi, copiii cuminţi,
Ca pruncul Iisus să fiţi:
De părinţi să ascultaţi,
Cât mai bine să-nvăţaţi!
Pe profesori respectaţi,
Note bune să luaţi.
Pe colegi să-i ajutaţi,
De greşesc, să îi iertaţi,
Rău cu bine răsplătiţi,
Dacă vreţi să fiţi iubiţi.
Anul Nou să vă aducă
Pace-n case, spor la muncă,
Sănătate, bucurii,
Frumoase prietenii!
La mulţi ani, Isteţi copii!