Maria-Lucia CORNEA : Candela arzand
Doamne, să fiu candelă să ard
Cu iubire, trezvie de Tine,
Ca prinos, cel mai scump nard
Să [… citeşte restul poeziei]
Doamne, să fiu candelă să ard
Cu iubire, trezvie de Tine,
Ca prinos, cel mai scump nard
Să [… citeşte restul poeziei]
Fiecare pas ce-l fac
mi-e călăuzit de Tine.
Cu viaţa mă împac
şi simt, Doamne, ce e bine!
Orice [… citeşte restul poeziei]
Ca să-nflorească iar
crinul curăţiei
Şi ca iubirea sfântă să răsară
în inimile tuturor,
Ca să pătrundă iar lumina
acolo [… citeşte restul poeziei]
Câţi ani avea când a plecat Mântuitorul
La Tatăl său, în Cerul cel de sus?
De ce [… citeşte restul poeziei]
Când simţi că nu mai poţi nimic să faci
Măcar în taină tu să rabzi, să [… citeşte restul poeziei]
Tot ce vrei poţi ca să ai
pe pământ, dar şi în rai.
Aici totu-i trecător,
nesigur şi [… citeşte restul poeziei]
Vreau să transform orice cârtire
Într-un imn de mulţumire,
Să topesc orice mâhnire
Cu o rază de iubire.
Să [… citeşte restul poeziei]
Cine oare decât Tu
ne iubeşti cu-adevărat?
Cine oare decât Domnul
viaţa pentru noi şi-a dat?
Luminează-mi sufletul
ca să [… citeşte restul poeziei]
Cine oare a creat
Tot ce este minunat?
Cerul plin cu stele-n noapte,
Florile înmiresmate,
Omul bun şi iubitor
Plin [… citeşte restul poeziei]
Dimineaţa începe c-o rază de soare,
Florile îşi deschid suave petale;
Domnul ne dă lumină,
Cerească binecuvântare.
Mirosul lor [… citeşte restul poeziei]