Toate poeziile scrise de către Poezii Crăciun :

1 2 3

Carmen : Pustnicul

Peste pădurile de brazi
Aflate sus în munţi
Spre care tot urcând
Cu greu poţi să pătrunzi,

În miez de noapte, se arăta
Lumină de foc mare,
Ce lesne se vedea
Din orice depărtare.

Acolo mâinile spre cer
Un pustnic înălţa
Şi ruga sa aprinsă
La Domnul ajungea.

Harul sfinţitor
Spre dânsul cobora,
Văpaie argintie
Îl învăluia.

Când cuviosul înceta
A inimii lucrare,
Atunci lumina dispare
În nesfârşita zare.

Elena MARIAN: Catre mos Craciun

Trăiască România!
Trăiască tot ce-i bun!
Trăiască Moş Crăciun!

Să vie-n fiecare an
Cu sacul plin de bunătăţi
Şi la şcolarii mai sărmani
S-aducă hăinuţe şi cărţi.

Iar cei cuminţi şi-ascultători
Şi din părinţi cu stare,
Sunt mulţumiţi cu prăjituri
Şi-o săniuţă de plimbare.

Elena MARIAN : Mos Craciun

Moş Craciun cu barba albă,
Care baţi iarna la uşi,
Nu-ţi mai cer ca altădată
Jucărele şi păpuşi;

Ci te-aş ruga să-mi faci ca dar
Un caiet şi un abecedar,
Le voi folosi cu drag
Căci acuma sunt şcolar.

Elena MARIAN: Copilul neascultator

Mi-a spus aseară un vecin
Că astăzi vine Moş Crăciun.

Şi eu sunt tare supărat
Că de părinţi n-am ascultat.

Nici temele n-am învăţat
Ce doamna-n clasă mi le-a dat.

Şi ce ruşine o să-mi fie
Când tot copilu-ascultător

Va primi câte-o jucărie,
Iar eu, dojana tuturor.

Fotinia : De Craciun

Trimite Domnul neaua de Crăciun,
Ca tot ce este rău să-l facă bun,
Ca tot ce-i negru să devină alb,
Ca tot ce-i “rece” sa devină “cald”.

Trimite Domnul binecuvântare
Ca slabu-n bine să devină tare,
A fi greşitul căzut în păcat,
Prin Naşterea Divină curăţat.

Trimite Domnul astăzi graţiere
Că nu vrea nici un om a piere,
Trimite Domnul atâta iubire
Precum Îi e dumnezeeasca fire.

Trimite peste buni şi peste răi,
Pe îngeri, precum şi pe sfinţii săi,
Cum a trimis-o şi pe Maica Sa
S-aducă-n lume binele aşa;

Căci toate le face precum vrea!

Antoanela DUMITRIU : Craciunul

E o atmosfera
ce mult diferă
de altele; Rară.
Este sărbătoarea,
Toată splendoarea
Şi grandoarea
E pentru noi
Şi pentru voi;
Şi câte foi
Pline de urări
Sunt de sărbători;
Primim urători,
Mulţi colindători,
E o atmosferă
Foarte solemnă,
Este o mare sărbătoare;
Se dă de veste
Că se va naşte
Mesia; va creşte
Şi ne va ocroti!
A noastre păcate,
El va plăti.
Prin Harul Său
Ne va păzi de rău.
Crăciunul,
Ca şi Anul Nou
Ne va curma
Orice necaz,
De vom voi
Şi veseli
Îl vom primi
Şi azi.

Carmen: Vine iar!

Vine iar ca să se nască
Pentru noi Pruncul Iisus!
Cât de mare bucurie
Pentru oameni a adus!

Nu-i mai mare fericire
Nici în cer, nici pe pământ
Decât să îl ai pe Domnul
În suflet şi-n al tău gând.

El ne este Ziditorul,
El pe lume ne-a adus
Şi ca nimeni ne iubeste
Numai El, Domnul Iisus.

O, de ar simţi aceasta
Şi cel puţin credincios
Să ne bucurăm cu toţii
La Praznicul lui Hristos.

Ioana : Bunului Pastor

Am şi eu ceva de spus
Bunului Păstor Iisus
Ale mele simţăminte
Dintr-o inimă fierbinte.

Care-ar vrea acum şi ea
Mulţumire să îi dea
C-a venit din cerul sfânt
La noi cei de pe pământ,

Cu dragostea mare a Sa
Fericire să ne dea.
El ne-ajută tot mereu
Şi la bine, şi la greu.

Doamne, şi tu ai fost copil,
Ai fost prunc micuţ, umil.
Nu-i uita pe cei mai mici,
Nici pe părinţi, pe bunici,

Fii cu noi la orice pas
În orice clipă, în orice ceas,
Fereşte-ne de rău, de păcat,
Dă-ne gând, suflet curat.

Pe copii necăjiţi,
Supăraţi şi oropsiţi,
Nu-i lăsa, că n-are cine
Să-i îndrepte către Tine.

Revarsă din darul sfânt
Peste toţi de pe pământ
Voia Ta să împlinim,
Pe oameni să îi iubim.

Ioana : Fulgi de nea

Fulgi albi de nea
cad liniştit pe pământul
rece şi-amorţit.
Unul parcă s-a oprit;
uşor mi-a şoptit;

Gândeam cum pruncul Iisus
în lume a venit;
El s-a născut în ieslea rece,
cum ştim, nu-i o poveste,
în noapte de iarnă geroasă,
cu sufletul curat
ca fulgul de zăpadă,
arzând de dor ca focul
ce-n sobă încălzeşte,
şi blând şi iubitor,
căci mult El ne iubeşte.

În jur tutul e alb
şi înspre noapte
doar stele mai apar
şi luna blândă aşteaptă.
Natura parc-a adormit
un somn profund şi lin,
dar prin omătul fin se-aude
freamăt şi un clinchet divin.

Sunt copii colindători care
de gazde vesele-s primiţi,
Ei vin să le ureze
Belşug şi spor în toate
şi multă sănătate,
Să le aducă vestea
căci Domnul s-a născut,
din nou, în ieslea rece
şi-acum, ca la-nceput;

Ca să aducă bucurie
la case de creştini,
s-aducă har şi pace
şi dragoste în inimi.

Carmen : Vis de iarna

Zăpada albă şi pufoasă
Se-aşează-n linişte pe casă;
Totul în jur e uimitor,
Pătruns de-un tainic, sfânt fior.

Se lasă iară înserarea,
Natura parc-a adormit;
Doar luna-şi mai aruncă raze
Pe albul care-i nesfârşit.

E frig şi nimeni nu-i pe cale,
Pământul parcă-i amorţit;
În casă, lângă sobă stam
Şi-ndată, uşor am aţipit

Visam că-n lume era pace
Şi numai oameni buni şi sfinţi,
Era iubire-adevarată
Între copii şi-ntre părinţi.

În nea, jucam un joc,
Mai rar întâlnit,
Cel al iubirii sfinte
Ce nu are sfârşit.

Ură nu exista, nici răutate,
Ci numai dragoste cu-adevarat,;
Totul era curat si simplu,
De-un alb imaculat.

Iar oameni în veştminte albe,
Slăveau pe Fiul de-Împarat,
Ce-acum, deşi era în noapte,
Părea nespus de luminat.

Rugând, cu îndrăzneală multă,
Am început să strig mereu:
“-Iisuse Doamne, Fiu preadulce,
Cu Tine vreau să fiu şi eu!”

Mai vino iar în astă lume
Un strop de milă să aduci,
Să te mai naşti din nou în noapte;
E iarnă iar, ca şi atunci.

Vino in peştera din suflet,
Mi-o încălzeşte cu har sfânt,
Să aduci pacea Ta în lume
Şi fericirea pe pământ!

1 2 3

Viziteaza si dictionarul!

Dictionar Ortodox

  • Themes: