Poezii Ortodoxe

În cea ageră-ţi privire
Se ascunde nemurire.
Vocea clară, cristalină
De viaţă este plină.

Tinereţea ce o ai
Domnului cu drag s-o dai.
C-un gând bun să însoţeşti
Pe-orice om ce întâlneşti.

Iar de ai vreo supărare
Maica Domnului-i scăpare
De-i vei spune suferinţa
Îţi va-ndeplini dorinţa.

Dimineaţa începe c-o rază de soare,
Florile îşi deschid suave petale;
Domnul ne dă lumină,
Cerească binecuvântare.

Mirosul lor plăcut, viu parfumat
Este de oameni mult admirat;
Harul cel Sfânt pătrunde în inimi
În chip minunat.

Râd flori înveşmântate
În colorate petale.
Sub sclipiri vesele de soare;
Taina credinţei, cât e de mare!

În livada lui Hristos
Mulţi copii tu ai adus
Ca să cânte tot voios
Într-un cor armonios.

În livada lui Hristos
Vreau şi eu cu ei să fiu
Deci îndreaptă-mă mereu
Pe drumul cel luminos.

Să fim toţi tot împreună
Cu Mama noastră de mână,
Să ne veselim frumos
În livada lui Hristos.

Eram copil plăpând
când te-am chemat întâia oară,
Ştiam că Tu exişti,
că-mi duci a mea povară.

Deşi nu te vedeam, dar inima-mi spunea
de Tine Doamne Sfinte şi-n taină se ruga.
Ştia că eşti iubire, iertare, bunătate,
că vrei să ne fereşti de rău şi de păcate.

Ştiam că Tu ai vrea să fiu la fel ca Tine,
doream să-mi fie viaţa o jertfă de iubire.
Dar vremea a trecut şi repede-am uitat
ce îmi doream fiind copil nevinovat.

În lume sunt taine ascunse,
Sunt taine de nimeni pătrunse;
Creatorul celor văzute şi nevăzute
Le poate dezvălui şi face cunoscute.

El lasă să descoperim,
Spre bine noi să folosim
Ce pentru oameni El a dat,
Dar nu pentru amar păcat.

Prin trudă sfântă vom găsi
Ce Domnul va îngădui
Ca sufletul să-l mântuiască
Şi de păcat să ne ferească.

Oaia este blândă şi ascultătoare,
Omului îi este mult folositoare.
Ne dă hrană şi îmbrăcăminte,
Oaia este bună, tăcută şi cuminte.

Liniştită paşte ea mereu în turmă,
Lupul greu mai poate s-o prindă din urmă.
Deşi ea nu ştie deloc ca să lupte,
Oile-s puternice pentru că sunt multe.

Dar pe oaia ce de turmă s-a îndepărtat,
Lupul poate să o prindă uşor, de îndat’.
Căci cu râvnă el le tot urmăreşte
Şi moment prielnic de atac găseşte.

Bucuroase pasc oile-mpreună,
Iar păstorul cu drag mereu le îndrumă.
Spre păşune proaspătă, curată şi verde
Şi cu grijă mare el de toate vede.

Daca vreodată una e rănită,
De păstor ea este mai mult îngrijită.
O pune în spate, repede-o ridică,
Oiţa este de păstor iubită.

Binevoitoare tu să fii
Cu orice om pe cale,
C-un zâmbet cald să-l linişteşti
Pe cel cuprins de jale.

Dacă vreun om te-o supăra,
Uşor să-i dai iertare,
Cu cei ce lângă tine sunt
Să ai multă răbdare.

C-o vorbă bună să ajuţi
Pe-un om în suferinţă
Şi către Domnul cel de Sus
Să ai mereu credinţă.

Lui Dumnezeu tu să te rogi
La drum să te-nsoţească,
De rele şi primejdii grele
Ca să te izbăvească.

De mic copil eu îmi doream
Să fiu, o Doamne, lângă Tine;
Priveam atunci cu ochi deschis
Spre zările senine.

Dar timpul iată a trecut
Iar eu m-am ‘depărtat,
Dar Tu acelaşi ai rămas
Şi-n braţe m-ai luat.

Veniţi voi oameni iubitori
La Domnul nostru bun
Şi ascultaţi cu drag de El!
Atât vreu să vă spun.

Hristos a înviat.
Este un adevăr etern.
Nu cere demonstrat.

Ca un semn al dragostei divine,
În fiecare an, la Ierusalim
Din Cer, lumina sfântă vine,

De a Învierii sărbătoare,
La creştinii din biserica
dreptmăritoare.

Lumânările singură le-aprinde,
Iar inima creştinului
De bucurie o cuprinde.

Printre văi, peste coline
Lângă ape cristaline
E un iezer minunat,
De Domnul Iisus lăsat.

Cine-acolo va veni,
Loc de-odihnă va găsi;
Orice suflet frământat
Pace repede-a aflat.

Sfinţi acolo s-au jertfit
Pentru Domnul ce-au iubit,
Iar în peştera umilă
Viaţa lui Hristos o-nchină

Antonie, mare sfânt,
Om ca noi pe-acest pământ,
Care-acum prin darul său,
Roagă mult pe Dumnezeu

Pentru toţi ce vin aici,
Oameni mari sau din cei mici,
Ca să fie ei iertaţi
Şi în viaţă ajutaţi.

O, voi sfinţi, ne auziţi
Şi la noi acum veniţi,
Ruga noastră-o ascultaţi,
Suferinţa ne-alinaţi !