Luca Ionel BRANISLAV: Fara nume

O, mama mea, preadulce mamă
De jos eu te privesc pe tine,
Te văd tristă, fără vlagă
Te vaiţi şi plângi şi nu ţi-e bine.

Sunt fiul tău cel nenăscut
Sunt băieţelul fără nume,
Pe care, mamă, nu l-ai vrut
Născându-se-n a voastră lume.

Ţi-am fost în pântec ca un spin
Şi, numărând zilele mele,
Acel medic asasin
M-a rupt în mii de bucăţele.

Eu nu ştiam atunci de mine
Dar în acel chin preacumplit,
Am strigat, mamă, spre tine
Dar tu nu m-ai auzit.

Spuneai că sunt un pic de carne
Şi, oricum nu ştiu nimic,
Dar tu nu ştii, iubită mamă,
Că eu trăiesc, eu n-am murit!

Suntem mii şi milioane
Nenăscuţi şi fără nume
Ce-mpărtaşim aceleaşi drame
Lepădaţi fiind de lume.

Aruncaţi de pe pământ
Şi priviţi mai rău ca tina,
Fără botezul întru Duhul Sfânt
Noi nu putem vedea lumina.

Şi-am plâns amar, ne-am tânguit
Spre-a Cerului împărăţie
O, Doamne sfinte şi slăvit,
Vom petrece aici o veşnicie ?

Lipsiţi de orişice putere,
Lipsiţi de dragostea divină,
Lipsiţi de-a mamei mângâiere
Şi de a soarelui lumină ?

O, nu, Părinte prea-ndurate
Cel ce faci din pietre fii,
Fă-ne parte de dreptate
Şi, Doamne, nu ne osândi !

Spre Cer, cu lacrimi am privit!
Mângâiaţi fiind de sfinţi :
“Nu Dumnezeu v-a osândit
Ci dragii voştri, dragi părinţi!”

O, mama mea, preadulce nume,
Dacă priveai o clipă-n sus
Şi dacă mă lăsai să vin pe lume,
Să ştii că te iubeam nespus !

Şi mândră ai fi fost de mine,
M-ai fi iubit cu-adevărat,
Iar eu alăturea de tine
Eram şi rege şi-mpărat.

Mă răsfăţai cu jucărele
Şi cât în preajma ta stăteam,
La fiecare mângâiere
Un zâmbet cald îţi dăruiam.

Dar ai ales o altă cale
Ne-nţelegând ce e iubirea,
Eu plâng acum eterna-mi jale,
Iar tu îţi plângi nefericirea.

Măicuţa mea cea-nlăcrimată,
Păcatul să ţi-l plângi mereu,
Să nu te-ntorci din cale niciodată
Şi împăca-te cu Dumnezeu!

Părinţilor din lumea-ntreagă
Lăsaţi copii să se nască,
Căci ei sunt florile iubirii,
Ei sunt mântuirea voastră.

Daţi-le viaţă, fericire,
Şi tot ce un părinte poate da,
Daţi-le credinţă şi iubire
Şi mare plată veţi avea.

Dar nu-i ucideţi în formare
Ca pe un mugur răsărit,
Păcatu-acesta-i păcat mare
Şi nu va fi nepedepsit !

Copiilor ca nişte îngeri,
Ce aveţi părinţi şi fraţi,
Ascultaţi a noastre plângeri
Şi la Domnul vă rugaţi.

Ca în Ceruri să ne cheme
Pe noi, cei mici şi slabi şi goi,
Căci am murit mult prea devreme
Şi n-am ajuns să fim ca voi.

Noi n-avem jucării de-a gata
Noi n-avem răsărit de soare,
N-avem pe mamă, nici pe tată
Şi jalea noastră-i jale mare.

Noi n-avem altă mângâiere
Decât speranţa că-ntr-o zi
Va fi o sfântă Înviere
Şi sus în Cer ne vom trezi.

Şi fi-vom îngeri fericiţi
Într-o baie de lumină,
Noi, cei ce-am fost socotiţi
Vinovaţii fără vină.

Doamne, cel ce locuieşti cu sfinţii
Şi faci din păcătoşi eroi,
Te rog iartă-ne părinţii
Şi mântuieşte-ne pe noi!

Carmen: Hristos ar vrea

Hristos ar vrea
Ca să vorbim mai des cu El,
Să îl chemăm în rugăciune;
Ar vrea să Îl iubim mai mult,
Să îi urmăm prin fapte bune;

Ar vrea să îi iertăm pe toţi,
Cum şi El a iertat
Chiar pe aceia care
Cumplit L-au chinuit,
Deşi era nevinovat.

Carmen: Neastamparatul

Eu sunt mic, neastâmpărat
Mofturos şi îngâmfat.
Nimeni nu mă ia în seamă
Numai tu singură, mamă.

Ea vrea ca să fiu cuminte
Şi să am mai multă minte,
Să am gânduri serioase,
Nu aşa copilăroase.

Acum sunt mai mărişor
Înţeleg mai binişor,
Merg la biserică deseori,
În duminici, în sărbători.

Simt o schimbare în viaţa mea
Că mă ajută cineva.
Dumnezeu mă îndrumă mereu.
M-am schimbat. Nu mai sunt rău.

Ioana: Exemplu

Ia exemplu de la crinul
Alb, frumos, imaculat,
De la izvorul limpede
Care curge neîncetat.

Ia exemplu de la pui,
Care de părinţi ascultă
Şi de multele primejdii
Sunt feriţi fără de trudă.

Ia exemplu de la câine
Ce stăpânul îşi iubeşte,
De la furnică sau albină,
Care cu râvnă munceşte.

Ia exemplu de la raţă
Ce peste ape pluteşte
Liniştită, calculată,
Pescuind câte un peşte.

Dar de câinele cel rău
Şi de vulpea cea vicleană
Să fugi cu paşi tot grăbiţi
Şi la ei să nu iei seamă.

Un catâr de-ar zice
“-Hai, cu mine vreau să fii.”
Tu să-i răspunzi că nu poţi,
Ca la el atunci să vii.

Un porc de te-ar îndemna
Să bei, să mănânci prea mult,
Tu să îi răspunzi:
“-Al tău sfat eu nu ascult.”

Şi o gâscă guralivă
Despre altul de ţi-ar spune
Tu să zici că nu asculţi
Decât vorbe bune.

Ioana : Bunului Pastor

Am şi eu ceva de spus
Bunului Păstor Iisus
Ale mele simţăminte
Dintr-o inimă fierbinte.

Care-ar vrea acum şi ea
Mulţumire să îi dea
C-a venit din cerul sfânt
La noi cei de pe pământ,

Cu dragostea mare a Sa
Fericire să ne dea.
El ne-ajută tot mereu
Şi la bine, şi la greu.

Doamne, şi tu ai fost copil,
Ai fost prunc micuţ, umil.
Nu-i uita pe cei mai mici,
Nici pe părinţi, pe bunici,

Fii cu noi la orice pas
În orice clipă, în orice ceas,
Fereşte-ne de rău, de păcat,
Dă-ne gând, suflet curat.

Pe copii necăjiţi,
Supăraţi şi oropsiţi,
Nu-i lăsa, că n-are cine
Să-i îndrepte către Tine.

Revarsă din darul sfânt
Peste toţi de pe pământ
Voia Ta să împlinim,
Pe oameni să îi iubim.

Ioana : Fulgi de nea

Fulgi albi de nea
cad liniştit pe pământul
rece şi-amorţit.
Unul parcă s-a oprit;
uşor mi-a şoptit;

Gândeam cum pruncul Iisus
în lume a venit;
El s-a născut în ieslea rece,
cum ştim, nu-i o poveste,
în noapte de iarnă geroasă,
cu sufletul curat
ca fulgul de zăpadă,
arzând de dor ca focul
ce-n sobă încălzeşte,
şi blând şi iubitor,
căci mult El ne iubeşte.

În jur tutul e alb
şi înspre noapte
doar stele mai apar
şi luna blândă aşteaptă.
Natura parc-a adormit
un somn profund şi lin,
dar prin omătul fin se-aude
freamăt şi un clinchet divin.

Sunt copii colindători care
de gazde vesele-s primiţi,
Ei vin să le ureze
Belşug şi spor în toate
şi multă sănătate,
Să le aducă vestea
căci Domnul s-a născut,
din nou, în ieslea rece
şi-acum, ca la-nceput;

Ca să aducă bucurie
la case de creştini,
s-aducă har şi pace
şi dragoste în inimi.

Carmen : Castig

Bucuria de-a trăi,
Lupta de a birui;
Vorba spusă cu blândeţe,
Osteneala-n tinereţe;

Zămbetul sincer, senin,
Cântecul plăcut, divin;
Mâna întinsă-n ajutor
De un frate salvator;

Răbdarea în suferinţă,
Spoveditul cu căinţă,
Păcatul mărturisit,
Cu virtuţi înlocuit,

Iertarea celui greşit,
Pacea cu cel răzvrătit;
Rugăciunea cea rostită
Dintr-o inimă smerită,

Este câştig preţios,
Rod din sufletul frumos;
El în veci nu se va pierde,
Căci însuşi Hristos îl vede.