Omul nu e singur
Tatăl Sfânt îl vede,
Bunătăţi El dăruieşte
Celui care crede.
“Cereţi şi vi se va da”
Spune Dumnezeu,
“Căci tot ce doriţi
Pot să vă dau Eu”.
“Nu vă depărtaţi de Mine
Căci Eu vă iubesc,
Locaş veşnic fericit
Eu vă pregătesc.”
Moş Craciun cu barba albă,
Care baţi iarna la uşi,
Nu-ţi mai cer ca altădată
Jucărele şi păpuşi;
Ci te-aş ruga să-mi faci ca dar
Un caiet şi un abecedar,
Le voi folosi cu drag
Căci acuma sunt şcolar.
Ai fost al casei credincios
Şi te-am ţinut cu drag,
Prindeai uşor de sus un os
Şi te-aşezai pe prag.
Pe ploaie, pe ninsoare sau pe vânt,
Ne săreai înainte,
Şi îţi plăcea să te alint,
Spunându-ţi dulci cuvinte.
Erai însă neiertător,
Şi turbai de mânie,
Când îndrăznea vreun trecător,
De poartă să se ţie.
Dar într-o noapte neuitată,
Ţi-au dat “prietenii” otravă
Credinţa ta n-o mai voiau,
Dar n-au făcut mare ispravă.
Azi curtea e stingheră fără tine,
Gina crede c-o să mai revii,
Nu te-am înlocuit cu nimeni,
Deşi nopţile ne par pustii.
Mi-a spus aseară un vecin
Că astăzi vine Moş Crăciun.
Şi eu sunt tare supărat
Că de părinţi n-am ascultat.
Nici temele n-am învăţat
Ce doamna-n clasă mi le-a dat.
Şi ce ruşine o să-mi fie
Când tot copilu-ascultător
Va primi câte-o jucărie,
Iar eu, dojana tuturor.
Veniţi boboci de floare
Sub scutul nostru părintesc,
Luaţi lumină binefăcătoare
Trebuitoare neamului omenesc.
Noi vă iubim, vă îndrumăm
Pe drumul cel mai bun în viaţă,
Veniţi, veniţi că v-aşteptăm
Cu drag, în orice dimineaţă.
Prin voi surâde orizontul
Nădejdei noastre de mai bine
Vino, deci, de ia lumină!
Nu ne ocoli, copile.
Toţi vom muri,
De astă lume
Ne vom despărţi,
Dar ne vom întâlni apoi,
Cu Dumnezeu
Şi noi între noi.
La bine sau la rău,
Fiecare cum a vieţuit,
După felul său.
De-am trăit cucernic
Pe acest pământ,
Vom ajunge toţi
În Raiul cel sfânt.
Te chem Iisuse ca să vii,
Locaş să-ţi fie al meu suflet,
Te-aştept în nopţile târzii
Ca un copil, cu scâncet.
Imn de mărire să Îţi cânt,
Că m-ai adus la viaţă,
Să mă inunzi de fericire,
Să-mi fii lumină şi povaţă.
Să simt că al Tău sunt pe veci,
Că ţii nespus la mine,
Că vrei în Rai ca să mă duci,
Să fiu mereu cu Tine.
În mintea mea să Te păstrez
Ca pe-o comoară sfântă,
Viaţa mea toată să-mi veghezi,
Să mă fereşti de-osândă.
Acestea eu imi doresc
Cu râvnă ca să muncesc
Şi voios eu să ii cânt
Lui Hristos pe-acest pământ.
Iar El cu dragostea Sa
Totdeauna îmi va da
Ceea ce îmi foloseşte,
După cum El rânduieşte.
E doar o simplă întâmplare
Universul şi tot ce-i pe pământ?
E doar un joc ce-n lume noi trăim?
Întoarce-i Doamne la credinţă
Pe cei bolnavi şi-n suferinţă!
Ai mei sârguitori “prieteni”,
Care doar binele-mi doresc
Şi care în scurtimea vieţii
Cu dor nespus mă însoţesc,
Ca să îmi facă iar un “bine”
Preamult şi azi se străduiesc.
Ajută-mă, Iisuse,
Pe nimeni eu să nu urăsc,
Ci singur, doar păcatul,
Iar oamenii să îi iubesc.
Păcatele cu noi se luptă
Şi pun adesea stăpânire,
Chiar dacă noi nu vrem,
Peste firava noastră fire.