Poezii Ortodoxe

Aş vrea să fiu
Cu talent înzestrat,
Chipul tău cel sfânt
Să îl vezi pictat.

Aş vrea Sfântă Maică
Prin vocea mea,
Din suflet şi eu
Să îţi pot cânta.

Am şi eu ceva de spus
Bunului Păstor Iisus
Ale mele simţăminte
Dintr-o inimă fierbinte.

Care-ar vrea acum şi ea
Mulţumire să îi dea
C-a venit din cerul sfânt
La noi cei de pe pământ,

Cu dragostea mare a Sa
Fericire să ne dea.
El ne-ajută tot mereu
Şi la bine, şi la greu.

Doamne, şi tu ai fost copil,
Ai fost prunc micuţ, umil.
Nu-i uita pe cei mai mici,
Nici pe părinţi, pe bunici,

Fii cu noi la orice pas
În orice clipă, în orice ceas,
Fereşte-ne de rău, de păcat,
Dă-ne gând, suflet curat.

Pe copii necăjiţi,
Supăraţi şi oropsiţi,
Nu-i lăsa, că n-are cine
Să-i îndrepte către Tine.

Revarsă din darul sfânt
Peste toţi de pe pământ
Voia Ta să împlinim,
Pe oameni să îi iubim.

Împărăteasa lumii
În cer şi pe pământ
E caldă rugătoare
Pentru noi, oricând.

De Ea nu ar fi împlinit
Sfatul celui Preaînalt,
Demult am fi murit
Pierduţi în greu neant.

Nu judeca, căci nu cunoşti,
Nu ştii tot adevărul.
Dumnezeu va judeca,
El e judecătorul.

Adeseori când vă rugaţi
Cu dragoste fierbinte,
Un gând la Domnul înălţaţi
Şi pentru animalele smerite.

Chiar dacă nu au păcate,
Dar pentru ale  noastre rele,
Suferă destul de mult,
Să ne rugăm şi pentru ele!

Pe nimeni noi să nu urâm,
Chiar de vrăjmaş ne-ar fi,
Ci bine lui să îi dorim,
Să-l ajutăm în orice zi.

Chiar dacă toţi ne-ar duşmăni,
Să nu ne supărăm,
Cu sârguinţă pentru ei
Mai mult să ne rugăm.

Acestea singuri nu putem,
De-am vrea să le-mplinim,
Dar harul sfânt de îl avem,
Putere noi găsim.

Ca zăpada albă
Să fim iar curaţi,
Ca lumina zilei
Să fim luminaţi!

Înţelepţi şi buni,
Harnici şi voioşi,
Cât trăim în lume
Să fim bucuroşi!

Totdeauna Domnul
Ne va ajuta,
Rugăciuni sincere
De-i vom înălţa.

Fabulă

“- Cine oare decât mine
Face-n lume mai mult bine?”
Se-ntrebă o pisicuţă
Vorbăreaţă şi drăguţă.

“- Eu sunt blândă şi alint
Pe-orice om ce-i suferind;
Sunt curată, ascultătoare,
Uneori doar, mai scot gheare.

Îmi plac ghemurile multe
De mine bine se-aude,
Am prieteni şoricei
Şi mă joc ades cu ei.”

Dar un câine-apropiat
O-ntrerupse c-un lătrat:
“- Hm! Aşa cum spui să fie?
Asta e prietenie?

Când stăpânul te-a certat,
Repede l-ai zgârâiat,
Stai în casă, leneveşti,
Pe tot omul linguşeşti.”

Dar pisica, ofensată,
Îşi zbârleşte blana toată
Şi apoi cu mult dispreţ
Îl trimite la coteţ.

Dragostea Ta sfântă
Viaţa îmi veghează,
Către mântuire
Ea mă îndreptează.

Chiar şi-n suferinţă
Tu cu mine eşti,
Îmi ridici povara,
Nu mă părăseşti.

Lăcaş fericit
Tu vei dărui
Celor ce pe Tine
Mult te vor iubi.

Noaptea lin coboară,
E linişte iară.
Ceru-i plin de stele,
Vor să fim ca ele:
Văpăi arzătoare,
Lumini sclipitoare.

Soarele răsare,
Noapte-acum dispare;
Flori petale şi-au deschis,
Cum ştiau din Paradis;
Suflete se reînnoiesc,
Pe Hristos când îl primesc.