Carmen: Neastamparatul

Eu sunt mic, neastâmpărat
Mofturos şi îngâmfat.
Nimeni nu mă ia în seamă
Numai tu singură, mamă.

Ea vrea ca să fiu cuminte
Şi să am mai multă minte,
Să am gânduri serioase,
Nu aşa copilăroase.

Acum sunt mai mărişor
Înţeleg mai binişor,
Merg la biserică deseori,
În duminici, în sărbători.

Simt o schimbare în viaţa mea
Că mă ajută cineva.
Dumnezeu mă îndrumă mereu.
M-am schimbat. Nu mai sunt rău.

Carmen: Fapta buna

Fapta bună de-am uitat,
De Domnul ne-am depărtat.
Faptă bună-i şi atunci
Gânduri rele când alungi.

O ceartă de-am ocolit
Şi pe nimeni n-am jignit,
De-am iertat pe cineva
Şi-am uitat vorba lui rea,

O rugă de-am înăţat
Pentru cel însingurat,
Un cuvânt de încurajare
Pentru cel în întristare;

Orice faptă cât de mică
De Hristos e răsplătită.
Dar să o facem smerit,
O pierdem de ne-am mândrit.

Carmen : Colind

Voi cei mari şi voi cei mici
Haideţi astăzi toţi aici
La biserica străbună,
Care pe creştini adună!

Vine Domnul să se nască,
Oamenii să-i mântuiască,
Să ne-aducă fericire,
Pace şi bunăvoire!

Chiar de sunteţi supăraţi,
De multe îngrijoraţi,
Toate-acuma le uitaţi
Şi pe Hristos căutaţi!

În casa Lui sfântă veniţi
Cu toţii vă veseliţi!
Împreună să-i cântăm,
Bucuroşi să-l lăudăm!

Hristos pe toţi ne iubeşte,
Pe-ai săi fii nu-i părăseşte!
Voi creştini, ai noştri fraţi,
De El nu vă depărtaţi,

Cu mult drag îl ascultaţi,
Fiţi tot buni, calzi, luminaţi,
Ca zăpada de curaţi,
Iertători, blânzi, înţelepţi.

Voi, fetiţe şi băieţi
De-aţi greşit, cere-ţi iertare
De la Cel cu îndurare.
De-aţi căzut, vă ridicaţi,

La drum iar voioşi plecaţi
Lupta bună să luptaţi,
De rele vă depărtaţi,
Părinţii îi ascultaţi,

Anul nou să vă aducă
Pace, bucurie multă,
Sănătate, înţelepciune,
Sporire în fapte bune.

Carmen: Doi amici

Doi amici se întâlneau,
Unul altuia-şi vorbeau.
Iată unul ce voia,
Iar al doilea altceva:

“-Vreau să fiu un om bogat
Foarte bine aranjat,
Să fiu de toţi lăudat
Şi mereu apreciat.

Să fiu liber, sănătos,
Tânăr, voios şi frumos,
Să mă pot destul distra
Oricât de mult voi putea.

Mai mult să mă odihnesc,
Să fac numai ce poftesc,
Cât mai bine să trăiesc,
Asta iată îmi doresc!

Dacă şi eu voi muri
Fie cu mine ce-o fi
Loc în groapă s-o găsi
Pământul mă va primi.

Raiul de ce să-l doresc?
Cu ce am mă mulţumesc:
Pe pământ mai bine stau,
Ca să fac şi eu ce vreau.

De altul mie nu-mi pasă
De-are casă, de-are masă,
Dacă este sănătos,
Ori de e bolnăvicios.

Ori de este om lipsit,
Sau de alţii urgisit,
Timp nu am ca să-l ajut,
Timpul meu este prea scurt.”

Astfel primul a vorbit,
Mulţi ca el am întâlnit.

“-Omule, necazul tău,
Este-acuma şi al meu,
Iară fericirea ta,
Este-acuma şi a mea.

Eu vreau să slujesc mereu
Unuia sfânt Dumnezeu,
Care pe noi ne-a creat
Viaţă veşnică a dat.

Pe acesta să-l iubesc,
Voia lui să o-mplinesc
Pe vrăjmaşi uşor să-i iert,
Viaţa eu să mi-o îndrept.

Către Cer când voi pleca,
Lumea eu o voi lăsa;
Sufletul meu vrea să fie
Unde e doar bucurie,

Unde nu este durere
Ci doar bine, mângâiere,
Unde este Împărat
Chiar Hristos adevărat.

Căci fraţi buni noi ne aflăm
Tată sfânt în cer avem,
Care pe toţi ne iubeşte,
Şi ce-i bun ne dăruieşte.”

Ioana : Bunului Pastor

Am şi eu ceva de spus
Bunului Păstor Iisus
Ale mele simţăminte
Dintr-o inimă fierbinte.

Care-ar vrea acum şi ea
Mulţumire să îi dea
C-a venit din cerul sfânt
La noi cei de pe pământ,

Cu dragostea mare a Sa
Fericire să ne dea.
El ne-ajută tot mereu
Şi la bine, şi la greu.

Doamne, şi tu ai fost copil,
Ai fost prunc micuţ, umil.
Nu-i uita pe cei mai mici,
Nici pe părinţi, pe bunici,

Fii cu noi la orice pas
În orice clipă, în orice ceas,
Fereşte-ne de rău, de păcat,
Dă-ne gând, suflet curat.

Pe copii necăjiţi,
Supăraţi şi oropsiţi,
Nu-i lăsa, că n-are cine
Să-i îndrepte către Tine.

Revarsă din darul sfânt
Peste toţi de pe pământ
Voia Ta să împlinim,
Pe oameni să îi iubim.