Carmen : Pustnicul

Peste pădurile de brazi
Aflate sus în munţi
Spre care tot urcând
Cu greu poţi să pătrunzi,

În miez de noapte, se arăta
Lumină de foc mare,
Ce lesne se vedea
Din orice depărtare.

Acolo mâinile spre cer
Un pustnic înălţa
Şi ruga sa aprinsă
La Domnul ajungea.

Harul sfinţitor
Spre dânsul cobora,
Văpaie argintie
Îl învăluia.

Când cuviosul înceta
A inimii lucrare,
Atunci lumina dispare
În nesfârşita zare.

Antoanela DUMITRIU: Dumnezeu

Dumnezeu este un om
Infinit de bun,
Atât de răbdător
Şi foarte iubitor.

El e Creatorul
Tuturor lucrurilor,
El a creat pe om,
L-a făcut după chipul
Şi asemănarea Lui.

El nu vrea ca noi
Să fim suferinzi
Trişti şi bolnavi
Însetaţi şi înfometaţi.

El a făcut pe om
Teafăr şi sănătos,
Fără nici un defect,
L-a făcut întreg
La minte şi la trup,

Să facă ceva bun,
Nu să fie leneş,
Să fie iertător şi milostiv
La fel ca Tatăl său.

Nu e vina Lui
Că suntem altfel;
El nu vrea
Ca omul să fie bolnav
Sau să zacă în pat;

El vrea să fie bine,
Să se bucure
Şi să lucreze,
Să facă fapte bune.

El nu e vinovat
Că noi suferim.
Noi ne îmbolnăvim
Şi ne facem rău
Singuri şi unii altora.

El vrea să fim bine,
Să fim pe picioare,
Fără să fie nevoie
Ca alţii să ne ajute.

Ne trebuie voinţă
Şi multă credinţă
Să trecem peste toate,
El nu e vinovat
Că noi suferim.

Ar trebui să înţelegem
Şi să facem
Tot ce putem,
Să nu mai suferim.

Elena MARIAN: Hero

Ai fost al casei credincios
Şi te-am ţinut cu drag,
Prindeai uşor de sus un os
Şi te-aşezai pe prag.

Pe ploaie, pe ninsoare sau pe vânt,
Ne săreai înainte,
Şi îţi plăcea să te alint,
Spunându-ţi dulci cuvinte.

Erai însă neiertător,
Şi turbai de mânie,
Când îndrăznea vreun trecător,
De poartă să se ţie.

Dar într-o noapte neuitată,
Ţi-au dat “prietenii” otravă
Credinţa ta n-o mai voiau,
Dar n-au făcut mare ispravă.

Azi curtea e stingheră fără tine,
Gina crede c-o să mai revii,
Nu te-am înlocuit cu nimeni,
Deşi nopţile ne par pustii.

Elena MARIAN: Copilul neascultator

Mi-a spus aseară un vecin
Că astăzi vine Moş Crăciun.

Şi eu sunt tare supărat
Că de părinţi n-am ascultat.

Nici temele n-am învăţat
Ce doamna-n clasă mi le-a dat.

Şi ce ruşine o să-mi fie
Când tot copilu-ascultător

Va primi câte-o jucărie,
Iar eu, dojana tuturor.

Elena MARIAN: Toamna

Fără milă vântul rece
Smulge galbenele foi,
De la munte trece, trece,
Neîncetat turme de oi.

Rândunelele în stoluri,
Pregătite de lung drum,
Fac grăbite mari ocoluri
Zicând parcă “Rămas bun”.

Bruma pe neaşteptate
Şi-a-ntins vălul argintiu,
Peste florile mirate,
Lăsând peste tot pustiu.

Pe ogoare-i mare zarvă,
Veselii culegători
Trec prin proaspăta otavă
La cules de popuşoi.

Bang! Balang! răsună-n vale
Glas de clopot repetat.
Trecu vacanţa copile,
Te poftesc iar la-nvăţat.

Nic : Munca

Munca întreţine viaţa
Şi de-aceea să muncim;
Nu e viaţă pentru muncă,
Ci muncim ca să trăim.

Orişicare ar fi munca,
Fie grapă sau cosit,
Ţăranul munceşte într-una
Şi se simte fericit.

Fierarul, pe nicovală
Bate fierul înroşit,
Iar lucrul acesta
Este iarăşi răsplătit.

Croitorul coase haine
Cu acul cel mititel,
Dar acesta minunat
Face lucrul frumuşel.

Cizmarul cu gheata-n mână
Pentru-n lucru de nimică
Bate cu ciocanul cuiul:
Dar, chiar “dacă nu curge, pică”.

Zidarul cu cărămida,
Zideşte casa cea mare,
Lucrul nu e chiar uşor,
Dar de-aici câştig el are.

Vedem de aici, că munca
E o brăţara de aur,
Sau, mai bine zis, aduce
Un foarte mare tezaur.

Datoria nostră este,
De copil şi de şcolar,
Să-nvăţăm mai multă carte,
Să ne facem nouă dar.

Carmen: Cine

Cine poate unui om
Viaţă veşnică să-i dea,
Să-i aduca pacea-n suflet
Şi durerea să o ia?

Cine oare a făcut
Tot ce este minunat,
Cine oare Universul,
Prin cuvânt doar, a creat?

Cine a făcut atâtea
Ce se află-n jurul tău?
Cine altul, decât numai
Înţeleptul Dumnezeu!

Ioana: Traista

Doamne,
Tu ne-ai dat viaţă
Ca să o trăim,
Să fim sănătoşi,
Dar să şi muncim.

Cu-a Ta bunătate
Daruri felurite,
Le împarţi oricui,
Dar în traistă, singur,
nu vrei să le pui.

Deci nu aştepta
din cer să îţi vină
tot ce ai dori,
Fără un efort,
fără a munci.