Elena MARIAN: Toamna

Fără milă vântul rece
Smulge galbenele foi,
De la munte trece, trece,
Neîncetat turme de oi.

Rândunelele în stoluri,
Pregătite de lung drum,
Fac grăbite mari ocoluri
Zicând parcă “Rămas bun”.

Bruma pe neaşteptate
Şi-a-ntins vălul argintiu,
Peste florile mirate,
Lăsând peste tot pustiu.

Pe ogoare-i mare zarvă,
Veselii culegători
Trec prin proaspăta otavă
La cules de popuşoi.

Bang! Balang! răsună-n vale
Glas de clopot repetat.
Trecu vacanţa copile,
Te poftesc iar la-nvăţat.

Nic : Munca

Munca întreţine viaţa
Şi de-aceea să muncim;
Nu e viaţă pentru muncă,
Ci muncim ca să trăim.

Orişicare ar fi munca,
Fie grapă sau cosit,
Ţăranul munceşte într-una
Şi se simte fericit.

Fierarul, pe nicovală
Bate fierul înroşit,
Iar lucrul acesta
Este iarăşi răsplătit.

Croitorul coase haine
Cu acul cel mititel,
Dar acesta minunat
Face lucrul frumuşel.

Cizmarul cu gheata-n mână
Pentru-n lucru de nimică
Bate cu ciocanul cuiul:
Dar, chiar “dacă nu curge, pică”.

Zidarul cu cărămida,
Zideşte casa cea mare,
Lucrul nu e chiar uşor,
Dar de-aici câştig el are.

Vedem de aici, că munca
E o brăţara de aur,
Sau, mai bine zis, aduce
Un foarte mare tezaur.

Datoria nostră este,
De copil şi de şcolar,
Să-nvăţăm mai multă carte,
Să ne facem nouă dar.