Ionel CROITORU : Bir

Banalităţi simţite
secretă mintea-n noi,
când peste necredinţă
plutesc neguri şi ploi,
formalităţi, pretexte
şi ispite ca un roi
străpung al conştiinţei
prostiei celei noi.

Idoli se-aştern în grabă
peste al vieţii gard
punând ca biruinţă
sălbăticia-n steag,
prin birul necredinţei
pecete celui slab.

Răsar semnele morţii,
sminteala e în toi
călcând printre credinţă
mândria luptă-n noi,
timpu-i de baricadă
cuvinte-s de folos
suicidaţi genunchiul
la poarta lui Hristos,
punând ca tânguire
o lacrimă pios.

Ionel CROITORU : Timpuri

timpuri purtate-n iubirea de sine
stau podium modern creştinului veac,
prin lupta-n cinstirea plăcerilor fine
şi fuga credinţei din capul posac.

deşertul părerii se-nalţă pe sine
şi onoruri jivine pătrunse-s în os,
că-n bernă-i ţinut blazonul iubirii
dând crucii creştine locul pietros.

şi-n tâmple, jalnic se bat ologii,
vrând crucii emblemă de ortodox,
de nu-i legământul jertfirii de sine
în faţa iubirii şi-al Domnului os.

timpuri, purtate-n imagini pe dos
ne bat iară pragul şi cupa jertfirii,
vrând masa creştină pătată să fie
şi drept în credinţă, osul hidos.

timpuri în altfel de timpuri, prigoane-n
clădiri răstignite ce-adună timpane,
când totu-i reverii în astfel de timpuri
străpunse-n credinţă, sfinţi şi icoane.