Maria-Lucia CORNEA : Evolutie

Nu scriu acum despre Freud sau Darwin
Sau despre teorii de evoluţionism,
Nu vreau să ofer apă în loc de vin;
Să gândim ce aduce noul modernism.

Ştiinţa atât de mult a evoluat
Electronicele ne ocupă tot timpul,
Privim cum omul în toate a evoluat,
Dar nu vedem în suflet vidul.

Privim ore în şir la Tv sau monitoare
Tot ceea ce  mass-media ne oferă
Nu percepem că suntem fiinţe muritoare
Fiind prim-solişti în a vieţii operă.

Evoluţia nu ne apropie de Dumnezeu,
Ci din contră mai mult ne îndepărtează;
Alergăm după vremelnicie cu suflet ateu
Şi în rest doar clipa de faţă contează!

Medicina şi ea mult a progresat
Cu medicaţie de ultima generaţie,
Dar azi cancerul nu este vindecat
Şi bolile psihice au rată de inflaţie.

Psihologii şi psihatrii fac prognosticuri
Depresia tot mai mulţi oameni cuprinde,
Nu observăm ale lumii frecvenţe ticuri
Şi că focul necredinţei nu surprinde.

Să încercăm Domnului să-I facem loc
În inimile noastre goale şi reci,
Să nu facem al lumii mârşav joc
Să purcedem pe ale credinţei poteci.

Maria-Lucia CORNEA: Iubirea Ta, Doamne!

Când Îl guşti pe Domnul Iisus
Şi când Îl simţi cât de dulce este,
Ţi se revarsă acest nectar de nespus
Şi totul în tine parcă lăstăreşte.

Iubirea Ta cea Sfântă coboară
Spre mine nevrednica slugă
Şi relele le surpă, le doboară
Şi grijile vremelnice le alungă.

Când Domnul spre mine priveşte
Sunt cel mai bogat pământean;
Iubirea şi mila Lui mă covârşeşte
Şi depăşesc regii, eu simplu mirean.

Cu Tine Doamne înalţ o citadelă,
Neînţeleasă de cei orbiţi sufleteşte
Şi mă urc prin rugă ca pe o schelă,
Ştiind că Domnul meu mă iubeşte.

Maria-Lucia CORNEA : In Cetatea Sihar

Ca Samarineanca Doamne îţi cer,
Când la fântâna lui Iacov te-a întâlnit,
Să nu mă laşi Iisuse în beznă să pier,
Să Te laşi şi de mine, stăpâne, găsit!

Îţi cer, te implor şi eu ca să îmi dai
Să beau o picătură din apa cea vie,
Lângă mine aş vrea mereu să stai
Paşii care-i fac, să-i fac spre veşnicie.

Ajută-mă ca şi ea să recunosc
Că Tu eşti Dumnezeul iubirii,
Milă, iubire să învăţ să dobândesc
De la Tine Domnul milostivirii.

Ca şi acei oameni, odată din Sihar
Ce însetau după ale Tale cuvinte,
Picură-mi ca şi lor un strop de har,
Să nu rămân goală ca nişte oseminte.

Maria-Lucia CORNEA : Abatorul pruncilor

Într-o sală rece
de spital,
pluteşte mirosul morţii;
aici femeile
purtătoare de prunci
leapăda rodul,
minunea vieţii.
Aici este abatorul
în care pruncii
sunt tăiaţi,
aici oprim zborul
unor sufletele
ce cereau viaţă
din pântece pietrificat.
Aici medici criminali
asistente criminale,
femei ce nu cunosc
cuvântul ,,mamă”
au un singur ţel
instantaneu să stingă
viaţa firavă.
Gândiţi-vă toţi
că pruncii aceia
or să ceară
din mâna voastră
sufletul stins
ce la Domnul
n-a putut să zboare.
Când pruncii ucişi
de Irodul din noi,
la judecata finală
cu toţii or veni,
ce cuvânt veţi spune
când veţi auzi
plânsul mai sus de nori?

Maria-Lucia CORNEA : Si pentru ei s-a nascut Hristos!

În noaptea de Crăciun luminos
Se mai găsesc Lazari pe la poartă
Cerând milostenie cu mâna tremurată,
Şi pentru aceştia s-a născut Hristos!

În colindul  acesta  lin şi duios
Mai sunt bolnavi uitaţi pe paturi
Gemând în dureri cu sacadate oftaturi,
Şi pentru aceştia s-a născut Hristos!

În acest praznic mare, frumos
Se mai află orfani fără mamă
Ce aşteaptă o mângâiere din palmă,
Şi pentru ei s-a născut Hristos!

În dangăt de clopot maiestuos
Mai sunt bătrâni uitaţi de lume
Ce aşteaptă copii, nepoţi să-I adune,
Şi pentru aceştia s-a născut Hristos!

În Crăciunul feeric şi înduioşător
Să ne gândim cum poate eu sau voi
Vom striga cândva loviţi de nevoi,
Şi pentru noi s-a născut Hristos!

Maria-Lucia CORNEA : Colind

Afară copiii colindă
Prin fulgii albi de nea
E o seară feerică, sfântă,
Azi s-a născut Mesia!

Fecioara Sfântă azi ţine
Pe braţe Sfântul odor,
Darul sfânt din cer vine
Şi îngerii cântă în cor.

Îngerii astăzi vestesc
Păstorilor marea minune
Şi fericiţi ei pornesc
Pruncului să I se închine.

Vântul adie prin cetini
Şi tainic parcă şoptesc
Printre atâtea rele şi patimi
S-a născut copil ceresc.

Pruncul e marea comoară
Ce s-a dat umanităţii,
E iubirea ce ne împresoară,
E taina cea sfânta a vieţii.

Maria-Lucia CORNEA : Lacrimile mamei

În memoria lui Liviu Lungoci

Cum pot să mângâi, Doamne, eu
O mamă ce şi-a pierdut copilul,
Cum să-i alin suspinul greu
Şi lacrima amară ca pelinul?

Îmi împletesc cu ea lacrimile grele
Şi mă arde cu foc a ei suferinţă,
Încerc eu păcătoasa să-i arăt o cale
A rugăciunii, a neclintirii în credinţă.

E grea povara, dar trebuie purtată,
Dupa rele, bune ar trebui să mulţumim,
Aşa cum Iov prin grele încercări odată
Ne-a învăţat să răbdăm, să nu cârtim.

Dar lacrimile mamei nu-i dau pace
Şi gândurile triste o împresoară,
Amintirea copilului ce sub cruce zace,
Într-o ţară depărtată, o doboară.

Câtă iubire e într-o inimă de mamă
Şi câtă milă, suferinţă, ea duce,
Icoana Maicii Domnului mă cheamă
Să-I arăt pe Iisus Hristos pe cruce.

Acum Doamne mă rog pentru ea
Mângâi-o Iisuse cum numai Tu ştii,
Şterge-i lacrima mai sărată ca sarea
Că şi-a pierdut unul dintre fii!

Maria-Lucia CORNEA: La Parintele Arsenie, la Prislop

Ne-am adunat mii şi mii
Veniţi din toata ţara,
Ce ardem de dor ca nişte făclii
Ca să ne ridici, părinte, povara.

La Sfânta Ta Pomenire
Porniţi de prin văi şi munţi,
Suntem cea mai tare oştire
De mireni, monahi şi părinţi.

Am venit să ne  închinăm
Cu pioşenie la al Tău mormânt,
Cu recunoştinţă să sărutăm
Crucea din lemnul cel sfânt.

Azi părinte, la cer te avem
Al nostru scut în nevoi,
Cu tine alături purcedem,
Fără temeri de amarnice ploi.

Ajută-ne ca drepţi să stăm
În Sfânta noastră credinţă,
Exemplul brazilor să luăm
Străjuindu-te cu recunoştinţă.

Maria-Lucia CORNEA : Veniti la Prislop!

Din Ţara Făgăraşului cu fior
Spre Ţara Haţegului cu dor,
Pornesc cu patos, cu inima arzând
La Prislop la un Sfânt mormânt.

Părintele îmi întinde mâna
Şi mă ajută să ţin bine cârma,
Ca să nu am oprelişti pe cale
Să mă izbească vântul în rafale.

Arsenie, părintele, mă cheamă
La mormant, dar înaintez cu teamă
N-am reuşit să-mi schimb purtările
Fiind vrednică de toate ocările.

Lui vreau să-i arăt veşmântul
Murdar, întinat de tot păcatul
Şi îi cer să mă ajute să-l albesc
Prin lacrimi, rugă şi dar ceresc.

Veniţi cu toţii la mormânt
Să vedeţi cum poate un sfânt
Să vă spele-n lacrimi, de păcat
Pacea să vă dea şi un suflet curat.

Maria-Lucia CORNEA : Va fi o judecata!

Cândva va fi o judecată
Dreaptă, fără mituire;
Voi fi şi eu acolo odată,
Nu voi putea cere milostivire.

Cum voi putea ca să privesc
Faţa Domnului cea Sfântă ?
Nu voi putea să îndrăznesc
Când faptele mele cuvântă.

Atunci lacrimile nu vor folosi
Nici rugăminţile cu ardoare,
Când eu aici pe-acest pământ
N-am înţeles că sunt călătoare.

Voi da seama de fiece cuvânt
Spus fără băgare de seamă,
De viaţa ce s-a scurs în vânt
De faptele-mi ce o îngaimă.

Când toţi în cer se desfătează
De Maica Sfântă şi de Sfinţi
Şi drepţii toţi se minunează,
Eu să ard în scrâşnetul de dinţi?