Gheorghe PAUL: Mama

Mamă, uite cum curg norii,
Apele se scurg în văi,
Trandafirii ard pe frunze,
Râde soarele văpăi.

Mamă, eşti pământul reavăn
Cu miros de lanuri coapte,
Tu îmi eşti copilăria,
Tu să mă adormi la noapte.

Cristina ONOIU : Mamelor noastre

Mamã dragã eşti iubire
Tu eşti tot ce am mai sfânt,
Tu îmi aduci fericire,
Eşti comoarã pe pãmânt.

Mamã, tu dai alinare
În dureri şi suferinți,
Tu esti floarea cea mai rarã,
Când vorbeşti, parcã îmi cânți.

Tu faci ca mereu în suflet
Soarele sã îmi rãsarã,
Şi vrei ca ce-i rãu în lume
Din a mea cale sã piarã.

Suferi când suferi şi eu,
Plângi pentru durerea mea,
Ai dar de la Dumnezeu
Sã fii mamã pururea.

Nimeni în lume nu ştie
Suferinţa unei mame,
Câte lacrimi poate curge,
Câte nopţi poate nu doarme.

Rugãciunea unei mame
Este cea mai sfântã–n lume,
La cer ridicându-şi ochii
Şi plângând, Doamne, Îţi spune:

“Ai grijã de-ai mei copii,
Ajutã-i sã creascã mari,
Dã-le, Doamne, sãnãtate,
Şi-n dureri sã fie tari.

Ajutã-mã sã-i îndrept
Pe-a Ta cale sã porneascã,
Ţie slujind cu credinţã
Şi-a Ta voie sã-mplineascã.”

Fericirea unei mame
Este ca ai sãi copii
S-o iubeascã şi sã fie
Fericiţi cât vor trãi.

Toţi cei care au o mamã
Sunt copii pe-acest pãmânt,
Sunt copiii dragi ai mamei,
Ce-o iubesc pân’la mormânt.

Preţuiţi-vã pãrinţii,
Pentru cã nu puteţi şti
Pânã când vor fi alãturi,
Nu uitaţi sã fiţi copii!

Nu uitaţi cã-n astã lume
Suferinţa cea mai mare
O are o singură persoanã
Mama noastrã iubitoare.

Rugaţi-L pe Dumnezeu
S–aibă grijã de pãrinţi,
Să îi fereascã de rãu
Şi sã-i ducã între Sfinţi…Amin.

Carmen: Maica mea

Ruga mea ascult-o, Doamnă,
Tu eşti a mea sfântă mamă.
Schimbă plânsul întru bucurie
Şi suspinul întru veselie.

Mijloceşte către Fiul Tău
Să ne izbăvească de vrăjmaşul rău,
Toată limba să te binecuvinteze,
Calea mântuirii, smerit să urmeze.

Cristina ONOIU: Ajuta-ne, Doamne Sfinte!

Opreşte-Ţi, Doamne, mânia
Ce-ai trimis în România!
Apele ne-au înghiţit,
Multe suflete au murit.

Ai milă, Doamne, de noi
Şi ne scoate din nevoi,
Din greul păcatului,
La lumina soarelui.

Lumea strigă disperată
Că-i de apă înconjurată,
Te strigă, Doamne, mereu :
“Unde este Dumnezeu ? ”

Strigă, dar nu vrea să vadă
Sufletul, ce stă să cadă
Din cauza păcatului;
Spun că sunt ai nimănui.

Dar Tu eşti cu ei mereu,
Nu i-ai lăsat nici la greu,
Îi ajuţi, le dai putere
Să treacă peste durere.

Doamne, toată ţara plânge,
Omul a-nceput să strige:
“Suntem fiii Tăi, Părinte,
Nu ne lăsa, Doamne Sfinte,

Iartă-ne că am greşit,
Mult am mai păcatuit,
Dar suntem făptura Ta,
Doamne, fie voia Ta.”

În schimb, alţii Te înjură,
Scot injurii cu-a lor gură,
De nu îţi vine să crezi
Şi mai rău te–ngrijorezi.

Mai vrem ca Tu să ai milă
De făptura Ta umilă;
Peste tot, în lumea toată,
Zace pofta desfrânată.

La avorturi suntem primii,
Mamele-şi ucid copii,
Ce zic mame, că nu sunt,
De omoară ce-au mai sfânt.

Peste tot prin cârciumi, baruri,
Nu e zi fără scandaluri,
Tineri, tinere se-mbată,
Cu adulţii laolaltă.

Nici ţigara nu lipseşte,
Spun că asta-i linişteşte,
Dar ei nu realizează
Că pe diavol tămâiază .

Unii oameni nu gândesc,
Anapoda se unesc,
Homosexualii vor
S-aibă  şi ei dreptul lor.

De la-nceput ai lăsat,
Ca femeia cu bărbat
Amândoi să se unească,
Împreună să trăiască,

Să dea naştere la prunci,
Astfel să scape de munci;
Tu ai zis ca ei să crescă,
Făptura să se–nmulţească.

Bogatul vrea tot mai mult,
Săracul cere-mprumut;
Dar lacomia e mare,
Cel sărac de foame moare.

Mulţi n-au, Doamne, ce mânca,
Au o cruce foarte grea;
Dar aceasta-i voia Ta,
Fie–Ţi milă a ne ajuta .

Pe drept Tu Te-ai mâniat
Că noi zacem în păcat,
Nu vrem să ne ridicăm,
Ci noi tot mereu cădem.

Peste tot este un haos,
Nu aflăm ce-i de folos,
E prea multă răutate,
Nimeni nu face dreptate.

Poate mult nu va mai fi,
Când Tu, din nou, vei veni
Şi ne vei aduce pacea,
Fi-vom cu Tine aievea .

Te rugăm ca să ne ierţi,
Spre bine să ne îndrepţi,
Căci noi facem prea mult rău,
Dă-ne ajutorul Tău!

Să ne-nvredniceşti, Părinte,
Voia Ta să facem, Sfinte,
Sus, în ceruri, să venim,
Să-Ţi slujim pe veci. Amin.

Carmen: Inima de mama

Fecioara cea mai Sfântă
E mama lui Iisus
Şi maica tuturora
A noastră-n Ceruri sus.

Tu suferi pentru lume,
Cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti întotdeauna
Alăturea de noi.

Copii în grea durere
Sărmani şi necăjiţi,
De inima de mamă
Se simt ei ocrotiţi.

Că mama îi nădejdea,
Izvor de mângâieri;
Dacă îi spui durerea
Tu capeţi noi puteri.